2 definiții pentru deontică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEONTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obligatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deontică s. f. (sil. de-on-), g.-d. art. deonticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deontică
- silabație: de-on-
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deonticăsubstantiv feminin
- 1. Disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. MDN '00
etimologie:
- deontisch MDN '00