2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

denigrat1 sn [At: MDA ms / E: denigra] Denigrare.

denigrat2, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: denigra] (D. oameni sau, pex, d. creații, manifestări, realizări etc.) 1 Care este pus cu rea-credință într-o lumină defavorabilă. 2 Care este vorbit de rău Si: calomniat, defăimat (1), discreditat (1). ponegrit.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

denigra vt [At: HELIADE, O. II, 84 / V: ~negrí / Pzi: ~réz / E: fr dénigrer, lat denigrare] (C.i. oameni sau, pex, calități, manifestări, realizări ale acestora) A vorbi de rău, a pune cu rea-credință într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a discredita, a ponegri.

DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222. Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.

DENIGRÁ vb. I. tr. A ponegri, a defăima. [< fr. dénigrer, it., lat. denigrare].

DENIGRÁ vb. tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)

A DENIGRÁ ~éz tranz. (persoane) A vorbi de rău; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a defăima; a cleveti; a calomnia; a bârfi. /<fr. dénigrer, lat. denigrare

denigrà v. a înnegri cuiva reputațiunea.

*denigréz v. tr. (lat. dénigro, -áre, d. nĭger, negru; f. dénigrer). Defaĭm, ponegresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denigrá (a ~) (-ni-gra) vb., ind. prez. 3 denigreáză

denigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. denigréz, 3 sg. și pl. denigreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENIGRÁT adj., s. v. calomniat.

DENIGRAT adj., s. bîrfit, calomniat, defăimat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit (fam. fig.) încondeiat. (Un om ~.)

DENIGRA vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)

A denigra ≠ a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a proslăvi, a slăvi

Intrare: denigrat
denigrat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigrat
  • denigratul
  • denigratu‑
  • denigra
  • denigrata
plural
  • denigrați
  • denigrații
  • denigrate
  • denigratele
genitiv-dativ singular
  • denigrat
  • denigratului
  • denigrate
  • denigratei
plural
  • denigrați
  • denigraților
  • denigrate
  • denigratelor
vocativ singular
plural
Intrare: denigra
  • silabație: de-ni-gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denigra
  • denigrare
  • denigrat
  • denigratu‑
  • denigrând
  • denigrându‑
singular plural
  • denigrea
  • denigrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denigrez
(să)
  • denigrez
  • denigram
  • denigrai
  • denigrasem
a II-a (tu)
  • denigrezi
(să)
  • denigrezi
  • denigrai
  • denigrași
  • denigraseși
a III-a (el, ea)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigra
  • denigră
  • denigrase
plural I (noi)
  • denigrăm
(să)
  • denigrăm
  • denigram
  • denigrarăm
  • denigraserăm
  • denigrasem
a II-a (voi)
  • denigrați
(să)
  • denigrați
  • denigrați
  • denigrarăți
  • denigraserăți
  • denigraseți
a III-a (ei, ele)
  • denigrea
(să)
  • denigreze
  • denigrau
  • denigra
  • denigraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denigra

  • exemple
    • Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222.
      surse: DLRLC
    • Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.
      surse: DLRLC

etimologie: