2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENATURÁT, -Ă, denaturați, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente firești. ♦ Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedește sentimente contrare celor care caracterizează în mod normal raporturile dintre părinți și copii. 2. Prezentat altfel decât este în realitate; falsificat, alterat. 3. (În sintagma) Spirt denaturat = alcool destinat întrebuințării industriale și făcut impropriu pentru consumație, prin adăugarea unor substanțe dăunătoare sănătății. – V. denatura. Cf. fr. dénaturé.

DENATURÁT, -Ă, denaturați, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente firești. ♦ Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedește sentimente contrare celor care caracterizează în mod normal raporturile dintre părinți și copii. 2. Prezentat altfel decât este în realitate; falsificat, alterat. 3. (În sintagma) Spirt denaturat = alcool destinat întrebuințării industriale și făcut impropriu pentru consumație, prin adăugarea unor substanțe dăunătoare sănătății. – V. denatura. Cf. fr. dénaturé.

denaturat1 sn [At: MDA / E: denatura] 1-3 Denaturare (1-3).

denaturat2, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 219 / V: (înv) desn~, desnăt~ / Pl: ~ați, ~e / E: denatura] 1 (D. substanțe, de obicei lichide sau alte produse) Căruia i s-a adăugat o altă substanță spre a-l face impropriu pentru folosirea normală sau pentru scopul inițial. 2 (Îs) Spirt ~ Alcool etilic destinat întrebuințării industriale și făcut impropriu pentru consumație, prin adăugarea unor substanțe dăunătoare sănătății. 3 (D. o concepție, o idee etc.) Care este prezentat (intenționat) altfel decât este în realitate. 4 (D. oameni) Care este lipsit de cele mai firești sentimente. 5 (Spc; d. părinți și copii) Care au sentimente contrare celor părintești sau filiale.

DENATURÁT, -Ă, denaturați, -te, adj. 1. Lipsit de sentimentele firești. ◊ Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedește sentimente contrare celor ce caracterizează în mod normal raporturile dintre părinți și copii. Am fost un fiu nerecunoscător, un frate egoist, un tată denaturat. CAMIL PETRESCU, B. 231. (Substantivat, f.) Aș fi... o denaturată dacă nu aș încerca totul. CAMIL PETRESCU, T. I 279. 2. (Mai ales în expr.) Spirt denaturat = alcool destinat întrebuințării industriale și făcut impropriu pentru consumație, prin adăugarea unor substanțe cu gust și miros neplăcut, dăunătoare sănătății.

DENATURÁT, -Ă adj. 1. Care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate. ◊ Spirt denaturat = alcool impropriu pentru consumație, datorită denaturării lui cu o substanță otrăvitoare.. 2. (Fig.) Care nu are sentimentele naturale de afecțiune și umanitate. [< denatura].

DENATURÁT, -Ă adj. 1. care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate. ♦ spirt ~ = alcool impropriu pentru consum. 2. (fig.; despre părinți, copii) lipsit de afecțiune și umanitate. (după fr. dénaturé)

DENATURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DENATURA. 2) (despre oameni) Care este lipsit de sentimente firești. Fiu ~. 3): Spirt ~ alcool destinat folosirii în scopuri tehnice, fiind otrăvitor pentru consumație. /v. a denatura

denaturat a. 1. căruia s’a schimbat natura; 2. lipsit de sentimentele naturale, de afecțiune sau de umanitate: un fiu denaturat.

*denaturát, -ă adj. (fr. dénaturé). Care n’are sentimente pe care ți le inspiră de ordinar natura: un fiŭ denaturat. Contrar acestor sentimente: o acțiune denaturată. Spirt denaturat, spirt de ars la mașinĭ ca combustibil.

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer.

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer.

denatura vt(a) [At: HELIADE, PARALELISM I, 49/7 / V: (înv) desn~, desnă~ / Pzi: ~rez / E: fr dénaturer] 1 A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. 2 (Fig) A schimba (intenționat) înțelesul normal sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc. Si: a deforma (2), a altera (9-10), a falsifica.

DENATURÁ, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (adesea intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, idei, fapte etc.; a deforma, a altera, a falsifica. A separa în mod rigid analiza ideilor și a imaginilor într-o operă literară înseamnă a denatura... principiile esteticii științifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6. Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea, fără însă să credeți că aș denatura faptele. KOGĂLNICEANU, S. A. 64. 2. (Ind.) A adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină spre a-l face impropriu pentru destinația inițială. A denatura petrolul.

DENATURÁ vb. I. tr. A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare].

DENATURÁ vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< fr. dénaturer)

A DENATURÁ ~éz tranz. 1) (substanțe, produse) A amesteca cu substanțe străine, modificându-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, conținutul unor idei etc.) A schimba în mod intenționat (mai ales în scopuri necinstite); a răstălmăci. /<fr. dénaturer

denaturà v. 1. a schimba natura: nu denaturați cugetarea mea; 2. a lipsi de sentimentele naturale; ambițiunea denaturează inima.

*denaturéz v. tr. (de- și natură; fr. dénaturer). Schimb constituțiunea naturală a unuĭ lucru, de ex., amestecînd în spirt o substanță care-l face impropriŭ consumațiuniĭ (de a fi băut). Fig. Falsific: a denatura o informațiune. Corpu, stric, înrăĭesc: politica denaturează caracteru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*denaturát adj. m., pl. denaturáți; f. denaturátă, pl. denaturáte

arată toate definițiile

Intrare: denaturat
denaturat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denaturat
  • denaturatul
  • denaturatu‑
  • denatura
  • denaturata
plural
  • denaturați
  • denaturații
  • denaturate
  • denaturatele
genitiv-dativ singular
  • denaturat
  • denaturatului
  • denaturate
  • denaturatei
plural
  • denaturați
  • denaturaților
  • denaturate
  • denaturatelor
vocativ singular
plural
Intrare: denatura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denatura
  • denaturare
  • denaturat
  • denaturatu‑
  • denaturând
  • denaturându‑
singular plural
  • denaturea
  • denaturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denaturez
(să)
  • denaturez
  • denaturam
  • denaturai
  • denaturasem
a II-a (tu)
  • denaturezi
(să)
  • denaturezi
  • denaturai
  • denaturași
  • denaturaseși
a III-a (el, ea)
  • denaturea
(să)
  • denatureze
  • denatura
  • denatură
  • denaturase
plural I (noi)
  • denaturăm
(să)
  • denaturăm
  • denaturam
  • denaturarăm
  • denaturaserăm
  • denaturasem
a II-a (voi)
  • denaturați
(să)
  • denaturați
  • denaturați
  • denaturarăți
  • denaturaserăți
  • denaturaseți
a III-a (ei, ele)
  • denaturea
(să)
  • denatureze
  • denaturau
  • denatura
  • denaturaseră
desnatura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desnătura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denaturat

  • 1. Lipsit de sentimente firești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Aș fi... o denaturată dacă nu aș încerca totul. CAMIL PETRESCU, T. I 279.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedește sentimente contrare celor care caracterizează în mod normal raporturile dintre părinți și copii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Am fost un fiu nerecunoscător, un frate egoist, un tată denaturat. CAMIL PETRESCU, B. 231.
        surse: DLRLC
  • 2. Prezentat altfel decât este în realitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: alterat falsificat
    • diferențiere Care are natura, caracterele inițiale distinctive schimbate.
      surse: DN
  • 3. (în) sintagmă Spirt denaturat = alcool destinat întrebuințării industriale și făcut impropriu pentru consumație, prin adăugarea unor substanțe dăunătoare sănătății.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

denatura desnatura desnătura

  • 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: altera deforma falsifica răstălmăci 2 exemple
    exemple
    • A separa în mod rigid analiza ideilor și a imaginilor într-o operă literară înseamnă a denatura... principiile esteticii științifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6.
      surse: DLRLC
    • Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea, fără însă să credeți că aș denatura faptele. KOGĂLNICEANU, S. A. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • A denatura petrolul.
      surse: DLRLC

etimologie: