2 intrări

15 definiții

demultiplicáre sf [At: LTR2 / Pl: ~cắri / E: demultiplica] (Teh) Transformare a unei mișcări de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată cu ajutorul unui angrenaj.

DEMULTIPLICÁRE, demultiplicări, s. f. Acțiunea de a demultiplica și rezultatul ei. – V. demultiplica.

DEMULTIPLICÁRE, demultiplicări, s. f. Acțiunea de a demultiplica și rezultatul ei. – V. demultiplica.

demultiplicáre (-ti-pli-) s. f., g.-d. art. demultiplicắrii; pl. demultiplicắri

demultiplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. demultiplicării; pl. demultiplicări

DEMULTIPLICÁRE s.f. Acțiunea de a demultiplica și rezultatul ei. [< demultiplica].

demultiplicá vt [At: DL / Pzi: demultíplic / E: fr démultiplier] (Teh) A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată.

DEMULTIPLICÁ, demultíplic, vb. I. Tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată. – Din fr. démultiplier (prin apropiere de multiplica).

DEMULTIPLICÁ, demultíplic, vb. I. Tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată. – Din fr. démultiplier (prin apropiere de multiplica).

DEMULTIPLICÁ, demultíplic, vb. I. Tranz. A transforma o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată, cu ajutorul unui angrenaj etc.

demultiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 demultíplică

demultiplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. demultíplic, 3 sg. și pl. demultíplică

DEMULTIPLICÁ vb. I. tr. A încetini printr-un angrenaj etc. o mișcare de rotație. [P.i. demultíplic. / < de- + multiplica, cf. fr. démultiplier].

DEMULTIPLICÁ vb. tr. a încetini printr-un angrenaj o mișcare de rotație. (după fr. démultiplier)

A DEMULTIPLICÁ demultíplic tranz. (mișcări de rotație) A transforma în altă mișcare de rotație mai înceată cu ajutorul unui angrenaj. /<fr. démultiplier

Intrare: demultiplica
demultiplica verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demultiplica demultiplicare demultiplicat demultiplicând singular plural
demultiplică demultiplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demultiplic (să) demultiplic demultiplicam demultiplicai demultiplicasem
a II-a (tu) demultiplici (să) demultiplici demultiplicai demultiplicași demultiplicaseși
a III-a (el, ea) demultiplică (să) demultiplice demultiplica demultiplică demultiplicase
plural I (noi) demultiplicăm (să) demultiplicăm demultiplicam demultiplicarăm demultiplicaserăm, demultiplicasem*
a II-a (voi) demultiplicați (să) demultiplicați demultiplicați demultiplicarăți demultiplicaserăți, demultiplicaseți*
a III-a (ei, ele) demultiplică (să) demultiplice demultiplicau demultiplica demultiplicaseră
Intrare: demultiplicare
demultiplicare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demultiplicare demultiplicarea
plural demultiplicări demultiplicările
genitiv-dativ singular demultiplicări demultiplicării
plural demultiplicări demultiplicărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)