8 definiții pentru demultiplica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demultiplica vt [At: DL / Pzi: demultíplic / E: fr démultiplier] (Teh) A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată.

DEMULTIPLICÁ, demultíplic, vb. I. Tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată. – Din fr. démultiplier (prin apropiere de multiplica).

DEMULTIPLICÁ, demultíplic, vb. I. Tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată. – Din fr. démultiplier (prin apropiere de multiplica).

DEMULTIPLICÁ, demultíplic, vb. I. Tranz. A transforma o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată, cu ajutorul unui angrenaj etc.

DEMULTIPLICÁ vb. I. tr. A încetini printr-un angrenaj etc. o mișcare de rotație. [P.i. demultíplic. / < de- + multiplica, cf. fr. démultiplier].

DEMULTIPLICÁ vb. tr. a încetini printr-un angrenaj o mișcare de rotație. (după fr. démultiplier)

A DEMULTIPLICÁ demultíplic tranz. (mișcări de rotație) A transforma în altă mișcare de rotație mai înceată cu ajutorul unui angrenaj. /<fr. démultiplier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demultiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb., ind. prez. 3 demultíplică

demultiplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. demultíplic, 3 sg. și pl. demultíplică

Intrare: demultiplica
  • silabație: -ti-pli-ca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demultiplica
  • demultiplicare
  • demultiplicat
  • demultiplicatu‑
  • demultiplicând
  • demultiplicându‑
singular plural
  • demultiplică
  • demultiplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demultiplic
(să)
  • demultiplic
  • demultiplicam
  • demultiplicai
  • demultiplicasem
a II-a (tu)
  • demultiplici
(să)
  • demultiplici
  • demultiplicai
  • demultiplicași
  • demultiplicaseși
a III-a (el, ea)
  • demultiplică
(să)
  • demultiplice
  • demultiplica
  • demultiplică
  • demultiplicase
plural I (noi)
  • demultiplicăm
(să)
  • demultiplicăm
  • demultiplicam
  • demultiplicarăm
  • demultiplicaserăm
  • demultiplicasem
a II-a (voi)
  • demultiplicați
(să)
  • demultiplicați
  • demultiplicați
  • demultiplicarăți
  • demultiplicaserăți
  • demultiplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • demultiplică
(să)
  • demultiplice
  • demultiplicau
  • demultiplica
  • demultiplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demultiplica

  • 1. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mișcare de rotație în altă mișcare de rotație mai înceată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • limba franceză démultiplier (prin apropiere de multiplica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN