2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demolare sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1494, 9/4 / V: (înv) ~lire~, ~ațiune / Pl: ~lări / E: demola] 1 Dărâmare a unei construcții sau a unui element de construcție (desfăcând piesă cu piesă), în vederea amplasării unei construcții noi, unei amenajări de utilitate publică etc. Si: demolat1 (1), (înv) demolițiune (1). 2 (Fig) Distrugere.

DEMOLÁRE, demolări, s. f. Acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolițiune. – V. demola.

DEMOLÁRE, demolări, s. f. Acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolițiune. – V. demola.

DEMOLÁRE s.f. Acțiunea de a demola și rezultatul ei; dărâmare, demolițiune. [< demola].

demola vt [At: ȘINCAI, HR. II, 189/32 / V: (îvr) ~lí / Pzi: ~léz / E: fr démolir] 1 A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfacând piesă cu piesă), în vederea amplasării unei construcții noi, unei amenajări de utilitate publică etc. 2 (Fig) A distruge (1).

DEMOLÁ, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir.

DEMOLÁ, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir.

DEMOLÁ vb. I. tr. A desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ♦ A retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. ♦ (Fig.) A distruge; a dărâma. [Cf. fr. démolir, lat. demoliri].

DEMOLÁ vb. tr. 1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ◊ a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge în întregime. (< fr. démolir, lat. demoliri)

A DEMOLÁ ~éz tranz. (construcții) A dărâma, desfăcând piesă cu piesă (în scopul amplasării unei construcții noi sau al realizării unei amenajări). /<fr. démolir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demoláre s. f., g.-d. art. demolắrii; pl. demolắri

demoláre s. f., g.-d. art. demolării; pl. demolări

demolá (a ~) vb., ind. prez. 3 demoleáză

demolá vb., ind. prez. 1 sg. demoléz, 3 sg. și pl. demoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMOLÁRE s. dărâmare. (~ a unei biserici.)

Demolare ≠ construire, zidire

DEMOLÁ vb. a dărâma. (A ~ un bloc de locuințe.)

A demola ≠ a clădi, a construi, a dura, a zidi, a edifica


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

demola, demolez v. t. 1. a compromite (pe cineva); a distruge (pe cineva) din punct de vedere profesional sau social. 2. a năuci adversarul cu lovituri.

Intrare: demolare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demolare
  • demolarea
plural
  • demolări
  • demolările
genitiv-dativ singular
  • demolări
  • demolării
plural
  • demolări
  • demolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demola
  • demolare
  • demolat
  • demolatu‑
  • demolând
  • demolându‑
singular plural
  • demolea
  • demolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demolez
(să)
  • demolez
  • demolam
  • demolai
  • demolasem
a II-a (tu)
  • demolezi
(să)
  • demolezi
  • demolai
  • demolași
  • demolaseși
a III-a (el, ea)
  • demolea
(să)
  • demoleze
  • demola
  • demolă
  • demolase
plural I (noi)
  • demolăm
(să)
  • demolăm
  • demolam
  • demolarăm
  • demolaserăm
  • demolasem
a II-a (voi)
  • demolați
(să)
  • demolați
  • demolați
  • demolarăți
  • demolaserăți
  • demolaseți
a III-a (ei, ele)
  • demolea
(să)
  • demoleze
  • demolau
  • demola
  • demolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)