DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al democrației. 2. Adj. Democratic. ◊ Democrat-creștin = (despre partide) care adoptă principiul democrației creștine; (despre persoane) care face parte dintr-un astfel de partid. – Din fr. démocrate.

democrat, ~ă [At: HELIADE, O. I, 472 / Pl: ~ați, ~e / E: fr démocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care are convingeri democratice, care militează pentru democrație. 3-4 smf, a (Îs) ~ revoluționar (Persoană) care a urmat ideologia revoluției burghezo- democratice și a militat pentru aceasta. 5-6 smf, a (Îs) ~ creștin (Persoană) care face parte dintr-un partid politic cu ideologie de centru-stânga. 7-8 sn, a (Îas) Partid politic burghez sub influența bisericii. 9-11 a Democratic (1-3). 12-13 a (Îs) ~ popular Care (aparține democrației populare sau) se referă la democrația populară.

DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al democrației. 2. Adj. Democratic. – Din fr. démocrate.

DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, s. m. și f. Adept al principiilor democratice, luptînd consecvent pentru aplicarea lor. A fi democrat înseamnă a ține seama de fapt de interesele majorității poporului, și nu de cele ale minorității. LENIN, O. A. II 83. ◊ (Adjectival) Iar d. Maiorescu n-a fost nici romantic, nici democrat, nici n-a luptat așa de mult, cum am văzut, pentru păstrarea originalității în limbă și literatură. IBRĂILEANU, SP. CR. 94. ◊ Regim democrat-popular = democrație populară. În centrul politicii partidului și guvernului stă omul muncitor cu nevoile sale; grija pentru satisfacerea nevoilor materiale și culturale mereu crescînde ale celor ce muncesc este legea de bază a regimului democrat-popular. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. Revoluție democrat-populară v. revoluție.

DEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la democrație, care aparține democrației; democratic. // s.m. și f. Adept al democrației. [< fr. démocrate].

DEMOCRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al democrației. ♦ ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale; partid ~ = partid cu orientare democrată; ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului. II. adj. democratic. (< fr. démocrate)

DEMOCRÁT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al democrației. /<fr. démocrate

DEMOCRÁT¹ ~tă (~ți, ~te) v. DEMOCRATIC. /<fr. démocrate

democrat m. partizan al democrației.

*democrát, -ă adj. De democrațĭ: Romînia este o țară democratică. Adv. În mod democratic.

SOCIÁL-DEMOCRÁT, -Ă, social-democrați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru sau simpatizant al unui partid social-democrat; adept al unor concepții politice și ideologice social-democrate. 2. Adj. Care aparține social-democrației sau social-democraților (1), privitor la social-democrație sau la social-democrați. [Pr.: -ci-al] – Din fr. social-démocrate.

social-democrat, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, Î. 44 / P: ~ci-al / V: (înv) soți~ / Pl: ~ați, ~e / E: ger Sozialdemokrat, fr social-démocrate] 1 a Care aparține social-democrației. 2 a Privitor la social-democrație. 3 smf Adept al social-democrației. 4 smf Membru al unui partid social-democrat.

SOCIÁL-DEMOCRÁT, -Ă, social-democrați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aderă la social-democrație, partizan al social-democrației; membru al unui partid social-democrat. 2. Adj. Care aparține social-democrației sau social-democraților (1), privitor la social-democrație sau la social-democrați. [Pr.: -ci-al] – Din fr. social-démocrate.

SOCIAL-DEMOCRÁT², -Ă, social-democrați, -te, s. m. și f. Membru al unui partid social-democrat; partizan al social-democrației. În prezent numeroși social-democrați se pronunță pentru o luptă activă împotriva pericolului de război și a militarismului, pentru o apropiere de țările socialiste, pentru unitatea mișcării muncitorești. SCÎNTEIA, 1956, nr. 3520. ◊ Social-democrat de dreapta = membru al unei aripi extreme dintr-un partid social-democrat, care tinde spre o colaborare cu burghezia, împotriva intereselor clasei muncitoare.

SOCIAL-DEMOCRÁT¹, -Ă, social-democrați, -te, adj. Care aparține social-democrației sau social-democraților. Partid social-democrat.

SOCIAL-DEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la social-democrație. // s.m. și f. Partizan al social-democrației. [Cf. fr. social-démocrate, rus. soțial-demokrat, germ. Sozialdemokrat].

SOCIAL-DEMOCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al social-democrației. (< fr. social- démocrate)

democrát-creștín s. m., adj. Membru al unei formațiuni politice care aplică principiile creștinismului ◊ „Premierul M.R. a prezentat joi după-amiază declarația-program a noului guvern de centru-stânga, format din democrat-creștini, socialiști și socialiști democratici.” Sc. 22 III 74 p. 6. ◊ „El [dosarul] conține rezultatele «interogatoriilor» la care a fost supus fostul lider democrat-creștin, răpit și asasinat de «Brigăzile roșii».” Sc. 20 X 78 p. 6; v. și R.l. 1 VI 79 p. 6; v. și democreștin (din democrat + creștin; cf. it. democristiano)

democrát (-mo-crat) adj. m., s. m., pl. democráți; adj. f., s. f. democrátă, pl. democráte

democrát adj. m., s. m. (sil. -crat), pl. democráți; f. sg. democrátă, pl. democráte