11 definiții pentru democrat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al democrației. 2. Adj. Democratic. ◊ Democrat-creștin = (despre partide) care adoptă principiul democrației creștine; (despre persoane) care face parte dintr-un astfel de partid. – Din fr. démocrate.

democrat, ~ă [At: HELIADE, O. I, 472 / Pl: ~ați, ~e / E: fr démocrate] 1-2 smf, a (Persoană) care are convingeri democratice, care militează pentru democrație. 3-4 smf, a (Îs) ~ revoluționar (Persoană) care a urmat ideologia revoluției burghezo- democratice și a militat pentru aceasta. 5-6 smf, a (Îs) ~ creștin (Persoană) care face parte dintr-un partid politic cu ideologie de centru-stânga. 7-8 sn, a (Îas) Partid politic burghez sub influența bisericii. 9-11 a Democratic (1-3). 12-13 a (Îs) ~ popular Care (aparține democrației populare sau) se referă la democrația populară.

DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Adept) al democrației. 2. Adj. Democratic. – Din fr. démocrate.

DEMOCRÁT, -Ă, democrați, -te, s. m. și f. Adept al principiilor democratice, luptînd consecvent pentru aplicarea lor. A fi democrat înseamnă a ține seama de fapt de interesele majorității poporului, și nu de cele ale minorității. LENIN, O. A. II 83. ◊ (Adjectival) Iar d. Maiorescu n-a fost nici romantic, nici democrat, nici n-a luptat așa de mult, cum am văzut, pentru păstrarea originalității în limbă și literatură. IBRĂILEANU, SP. CR. 94. ◊ Regim democrat-popular = democrație populară. În centrul politicii partidului și guvernului stă omul muncitor cu nevoile sale; grija pentru satisfacerea nevoilor materiale și culturale mereu crescînde ale celor ce muncesc este legea de bază a regimului democrat-popular. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. Revoluție democrat-populară v. revoluție.

DEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la democrație, care aparține democrației; democratic. // s.m. și f. Adept al democrației. [< fr. démocrate].

DEMOCRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al democrației. ♦ ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale; partid ~ = partid cu orientare democrată; ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului. II. adj. democratic. (< fr. démocrate)

DEMOCRÁT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al democrației. /<fr. démocrate

democrat m. partizan al democrației.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

democrát (-mo-crat) adj. m., s. m., pl. democráți; adj. f., s. f. democrátă, pl. democráte

democrát adj. m., s. m. (sil. -crat), pl. democráți; f. sg. democrátă, pl. democráte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEMO- „popor, populație, colectivitate”. ◊ gr. demos „populație, popor” > fr. demo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. demo-.~crat (v. -crat), s. m. și f., (adept) al democrației; ~crație (v. -crație), s. f., formă politică de organizare a societății, în care puterea este exercitată de masele populare; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de aglomerațiile de oameni; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în demografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină socială care studiază statistic fenomenele și procesele din cadrul colectivităților umane; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază creațiile și tradițiile populare; sin. demopsihologie; ~metrie (v. -metrie1), s. f., demografie teoretică; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., demologie*; ~scopie (v. -scopie), s. f., disciplină care are ca obiect cunoașterea opiniei publice prin mijloace statistice; ~tehnografie (v. tehno-, v. -grafie), s. f., tehnică a descrierii fenomenelor folclorice.

Intrare: democrat (s.m.)
  • silabație: de-mo-crat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • democrat
  • democratul
  • democratu‑
plural
  • democrați
  • democrații
genitiv-dativ singular
  • democrat
  • democratului
plural
  • democrați
  • democraților
vocativ singular
  • democratule
  • democrate
plural
  • democraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

democrat, -ă (persoană) democrat democrată

  • 1. Adept al democrației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • A fi democrat înseamnă a ține seama de fapt de interesele majorității poporului, și nu de cele ale minorității. LENIN, O. A. II 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Democrați revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
      surse: MDN '00

etimologie: