4 definiții pentru demica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demica v vz dumica

dumicà v. 1. a fărăma în bucăți; 2. se zice în special de pâinea sau de mămăliga fărâmată în lapte. [Vechiu-rom. demica = lat. *DEMICARE (din MICA, fărâmă)].

dumíc și (vechĭ) démic și dímic, -á v. tr. (lat. de-míco, -áre, d. mica, fărmătură, ca fr. émietter, a fărămița, d. mie, mez de pîne, miette, fărămătură, tot d. lat. mica. D. rom. vine cen. slovac. demikát, ung. domika, supă de brînză. V. ni-mica, răz-dumic, z-drumic). Vechĭ. Prefac în bucățĭ, sfîrtic (o ființă, ca cum aș vrea s’o mănînc de furie). Azĭ. Bucățesc (pînea, mîncarea) ca s’o mănînc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

demicá, demnic, (demnica), vb. tranz. – (reg.) 1. A rupe în bucăți. 2. A distruge, a nimici. – Lat. *demicare, de la mica „bucățică”; var. a lui dumica, cu aceeași etim. (MDA).

Intrare: demica
demica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.