DELINCVENT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

delicvență sf vz delincvență

delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuent / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.

delincvență sf [At: CĂLINESCU, I. 117 / V: ~lic~ / Pl: ~țe / E: fr délinquance] 1 Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2 Totalitate a delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă.

DELINCVENT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELINCVENT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvent, -ă adj.

DELICVENT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.

DELICVENȚĂ s.f. v. delincvență.

DELINCVENT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].

DELINCVENȚĂ s.f. 1. Fenomen social constînd în săvîrșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvență s.f. / cf. fr. délinquance].

DELINCVENT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)

DELINCVENȚĂ s. f. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționalism^[1]. (< fr. délinquance) corectat(ă)

DELINCVENȚĂ ~e f. 1) Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2) Ansamblu de delicte comise dintr-un anumit mediu pe parcursul unei perioade. /<fr. délinquance.

delincventă s. f., g.-d. art. delincventei; pl. delincvente

delincvență s. f., g.-d. art. delincvenței; pl. delincvențe

delincventă (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincventei; pl. delincvente

delincvență (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvenței; pl. delincvențe

delincventă s. f., pl. delincvente

delincvență s. f., g.-d. art. delincvenței; pl. delincvențe

delincvent

DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.