11 definiții pentru delincvență

din care

Explicative DEX

DELINCVENȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvență s. f.] – Din fr. délinquance.

DELINCVENȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvență s. f.] – Din fr. délinquance.

delincvență sf [At: CĂLINESCU, I. 117 / V: ~lic~ / Pl: ~țe / E: fr délinquance] 1 Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2 Totalitate a delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă.

DELINCVENȚĂ s.f. 1. Fenomen social constînd în săvîrșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvență s.f. / cf. fr. délinquance].

DELINCVENȚĂ s. f. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționalism[1]. (< fr. délinquance) corectat(ă)

  1. În original: infracționism. — cata

DELINCVENȚĂ ~e f. 1) Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2) Ansamblu de delicte comise dintr-un anumit mediu pe parcursul unei perioade. /<fr. délinquance.

DELICVENȚĂ s. f. v. delincvență.

DELICVENȚĂ s. f. v. delincvență.

delicvență sf vz delincvență

DELICVENȚĂ s.f. v. delincvență.

Ortografice DOOM

delincvență s. f., g.-d. art. delincvenței; pl. delincvențe

delincvență (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvenței; pl. delincvențe

delincvență s. f., g.-d. art. delincvenței; pl. delincvențe

Intrare: delincvență
delincvență substantiv feminin
  • silabație: de-lin-cven-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delincvență
  • delincvența
plural
  • delincvențe
  • delincvențele
genitiv-dativ singular
  • delincvențe
  • delincvenței
plural
  • delincvențe
  • delincvențelor
vocativ singular
plural
delicvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicvență
  • delicvența
plural
  • delicvențe
  • delicvențele
genitiv-dativ singular
  • delicvențe
  • delicvenței
plural
  • delicvențe
  • delicvențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delincvență, delincvențesubstantiv feminin

  • 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.