2 intrări

19 definiții

delicatéță sf vz delicatețe

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe.

DELICATÉȚĂ s.f. v. delicatețe.

delicateță f. 1. caracterul, celui delicat: îngrijire, circumspecțiune, prudență; 2. aptitudine de a judeca fin: delicateță de gust.

*delicatéță f. pl. e (fr. délicatesse. Cp. cu tristeță). Calitatea de a fi delicat, fin, distins: delicateța trăsăturilor. Îndemînare, ușurință: delicateța mîneĭ unuĭ pictor. Slăbicĭune, debilitate: delicateță de stomah. Zis (spus) cu sentiment, cu delicateță: delicateța uneĭ cugetărĭ. Calitatea de a judeca fin: delicateța gustuluĭ. Calitatea de a fi scrupulos: delicateță de conștiință.

delicatéțe sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 56/8 / V: (înv) ~ță, ~énță / Pl: ~ți și (rar) ~țuri / E: fr délicatesse) 1 Subtilitate. 2 Gingășie 3 Grație. 4 Fragilitate. 5 Discreție. 6 Finețe. 7 Atenție. 8 Politețe. 9 (Îlav) Cu ~ Cu multă grijă. 10 (Ccr) Vorbe delicate.

DELICATÉȚE, (2) delicateți, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. 2. Lucru, manifestare etc. delicate. [Var.: delicateță s. f.] – Din fr. délicatesse.

DELICATÉȚE, delicateți, s. f. Însușirea a ceea ce este delicat; finețe, gingășie; discreție, subtilitate. [Var.: delicatéță s. f.] – Din fr. délicatesse.

DELICATÉȚE s. f. Faptul de a fi delicat; finețe, gingășie. Omul acesta... își face o bucurie din a umili în mine tot ce e delicatețe și mîndrie. CAMIL PETRESCU, T. I 66. (În forma delicateță) Niște sprincene, pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță, încoronau ochii ei negri. NEGRUZZI, S. I 44. – Variantă: delicatéță s. f.

delicatéțe s. f., art. delicatéțea, g.-d. art. delicatéții; (lucruri, manifestări) pl. delicatéți

delicatéțe s. f., art. delicatéțea, g.-d. art. delicatéții; (lucruri, manifestări) pl. delicatéți

DELICATÉȚE s. finețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.)

Delicatețe ≠ brutalitate, indelicatețe, vulgaritate

DELICATÉȚE s.f. Finețe, gingășie; discreție. [Var. delicateță s.f. / cf. fr. délicatesse, it. delicatezza].

DELICATÉȚE s. f. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie. (< it. delicatezza, fr. délicatesse)

DELICATÉȚE f. 1) Caracter delicat; finețe. 2) Atitudine delicată, binevoitoare. 3) Comportare reținută și plină de tact; discreție. [Art. delicatețea; G.-D. delicateței] /<fr. délicatesse


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DELICATÉȚE s. finețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.)

Intrare: delicatețe
delicatețe substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delicatețe delicatețea
plural delicateți delicatețile
genitiv-dativ singular delicateți delicateții
plural delicateți delicateților
vocativ singular
plural
delicateță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delicateță delicateța
plural delicatețe delicatețele
genitiv-dativ singular delicatețe delicateței
plural delicatețe delicatețelor
vocativ singular
plural
Intrare: delicateță
delicateță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.