2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELIBERARE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberație. – V. delibera.

DELIBERARE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberație. – V. delibera.

deliberare sf [At: HELIADE, O. II, 349 / Pl: ~rări / E: delibera] 1 Dezbatere. 2 Hotărâre luată în urma unei dezbateri. 3 (Rar) Punere în libertate.

DELIBERARE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera; consfătuire, chibzuire; dezbatere. Tell pofti pe căpitanul Pleșoianu să rămîie între «ai lui», să ia parte la deliberare. CAMIL PETRESCU, O. II 178.

DELIBERARE s.f. Examinare a unei chestiuni înainte de a lua o hotărîre; consfătuire; dezbatere; deliberație. [< delibera].

deliberare f. 1. discuțiunea unei afaceri între mai multe persoane; 2. cercetarea unei chestiuni în sineși; 3. rezoluțiune.

DELIBERA, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare.

DELIBERA, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare.

delibera [At: CALENDARIU (1794), 32/10 / Pzi: ~rez / E: fr délibérer, lat deliberare] 1 vi (D. membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2 (Pex) vt A decide. 3 vt (Rar) A pune în libertate Si: a elibera.

DELIBERA, deliberez, vb. I. Intranz. (Mai ales despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A discuta împreună asupra unei hotărîri de luat, a unei chestiuni de rezolvat. V. sfătui, chibzui, dezbate. În sală deliberează guvernul provizoriu. CAMIL PETRESCU, B. 104.

DELIBERA vb. I. 1. intr. A examina, a chibzui, a dezbate (pentru a lua o hotărîre). 2. tr. A decide, a rezolva. [< fr. délibérer, it., lat. deliberare].

DELIBERA vb. I. intr. a examina, a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre. II. tr. a decide, a soluționa. (< fr. délibérer, lat. deliberare)

A DELIBERA ~ez 1)intranz. A examina sub toate aspectele pentru a lua o hotărâre. 2) tranz. (probleme, chestiuni) A examina în detaliu, oferind o soluție; a rezolva; a dezlega; a soluționa. /<fr. délibérer, lat. deliberare

deliberà v. 1. a discuta o afacere între mai multe persoane; 2. a chibzui în șineși asupra unei chestiuni sau unei hotărîri de luat.

*deliberațiúne f. (lat. deliberátio, -ónis). Acțiunea de a delibera. – Și -áție și -áre.

*deliberéz v. intr. (lat. de-libero, -li-berare, d. libra, libră, măsură de greutate, balanță, d. vgr. litra. V. litră, echilibru, nivel). Pun în deliberațiune, discut în adunare: deliberăm despre războĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deliberare s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări

deliberare s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări

deliberare s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări

delibera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deliberez, 3 deliberea; conj. prez. 1 sg. să deliberez, 3 să delibereze

delibera (a ~) vb., ind. prez. 3 deliberea

delibera vb., ind. prez. 1 sg. deliberez, 3 sg. și pl. deliberea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DELIBERARE s. 1. v. chibzuire. 2. v. dezbatere.

DELIBERARE s. 1. chibzuire, gîndire, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungată ~.) 2. chibzuire, dezbatere, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (A avut ioc o nouă ~ pe tema...)

DELIBERA vb. a chibzui, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm și să ~ cu atenție ce să facem.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deliberare (fr. délibération „reflecții asupra motivelor unei decizii finale”), figură care constă în analiza și respingerea motivelor ce ar putea contrazice o concluzie sau decizie a cărei valabilitate trebuie astfel întărită. Figura poate fi ilustrată cu monologul Didonei (care cuprinde în mare măsură și elemente de dubitație, o figură înrudită) (A): „Era noapte și toate viețuitoarele gustau pe pământ liniștea somnului după trudă [...] Numai biata Didona nu-și putea găsi odihnă în somn; pentru ochii și inima ei nu era noapte; grijile îi creșteau și, izbucnind din nou, patima-i se dezlănțui, umflată de valurile mâniei. Ea se întări în hotărârea luată și se frământa cu astfel de gânduri: «Ce-mi mai rămâne de făcut? Să mă întorc la vechii mei pețitori pentru a fi înjosită și să cer cu umilință mâna numizilor, pe care de atâtea ori n-am voit să-i iau de bărbați? Să plec și eu cu corăbiile troienilor și să mă supun hotărârii lor? Mi-a și folosit că i-am ajutat și și-au amintit multă vreme de binele ce le-am făcut! Dar chiar dacă aș voi, cine mi-ar îngădui-o? Cine ar primi în corăbiile lor trufașe o ființă atât de nesuferită ca mine? Nu cunoști, încă, nenorocito, viclenia seminției lui Laomedon! Și chiar dacă m-aș duce cu dânșii, îi voi însoți eu singură pe corăbierii ăștia biruitori, ori voi lua cu mine și pe tirieni și pe toți ai mei, pe care, după ce i-am smuls atât de anevoie din Tir, îi voi purta din nou pe mări și-i voi lăsa în voia vânturilor? Mai bine mori, după cum ai merita-o, și caută-ți leacul durerii în fier [...] N-ar fi fost mai bine să nu mă mărit și să duc o viață fără prihană, ca fiarele, ferită de astfel de griji? De ce nu mi-am păstrat credința jurată cenușii lui Siheu?» Așa se plângea de i se rupea inima.” (Vergilius)

Intrare: deliberare
deliberare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deliberare
  • deliberarea
plural
  • deliberări
  • deliberările
genitiv-dativ singular
  • deliberări
  • deliberării
plural
  • deliberări
  • deliberărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delibera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delibera
  • deliberare
  • deliberat
  • deliberatu‑
  • deliberând
  • deliberându‑
singular plural
  • deliberea
  • deliberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deliberez
(să)
  • deliberez
  • deliberam
  • deliberai
  • deliberasem
a II-a (tu)
  • deliberezi
(să)
  • deliberezi
  • deliberai
  • deliberași
  • deliberaseși
a III-a (el, ea)
  • deliberea
(să)
  • delibereze
  • delibera
  • deliberă
  • deliberase
plural I (noi)
  • deliberăm
(să)
  • deliberăm
  • deliberam
  • deliberarăm
  • deliberaserăm
  • deliberasem
a II-a (voi)
  • deliberați
(să)
  • deliberați
  • deliberați
  • deliberarăți
  • deliberaserăți
  • deliberaseți
a III-a (ei, ele)
  • deliberea
(să)
  • delibereze
  • deliberau
  • delibera
  • deliberaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deliberare, deliberărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tell pofti pe căpitanul Pleșoianu să rămîie între «ai lui», să ia parte la deliberare. CAMIL PETRESCU, O. II 178. DLRLC
etimologie:
  • vezi delibera DEX '09 DEX '98 DN

delibera, deliberezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.