2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELIBERÁRE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberație. – V. delibera.

DELIBERÁRE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberație. – V. delibera.

deliberare sf [At: HELIADE, O. II, 349 / Pl: ~rări / E: delibera] 1 Dezbatere. 2 Hotărâre luată în urma unei dezbateri. 3 (Rar) Punere în libertate.

DELIBERÁRE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera; consfătuire, chibzuire; dezbatere. Tell pofti pe căpitanul Pleșoianu să rămîie între «ai lui», să ia parte la deliberare. CAMIL PETRESCU, O. II 178.

DELIBERÁRE s.f. Examinare a unei chestiuni înainte de a lua o hotărâre; consfătuire; dezbatere; deliberație. [< delibera].

deliberare f. 1. discuțiunea unei afaceri între mai multe persoane; 2. cercetarea unei chestiuni în sineși; 3. rezoluțiune.

DELIBERÁ, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare.

DELIBERÁ, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare.

deliberá [At: CALENDARIU (1794), 32/10 / Pzi: ~réz / E: fr délibérer, lat deliberare] 1 vi (D. membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2 (Pex) vt A decide. 3 vt (Rar) A pune în libertate Si: a elibera.

DELIBERÁ, deliberez, vb. I. Intranz. (Mai ales despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A discuta împreună asupra unei hotărîri de luat, a unei chestiuni de rezolvat. V. sfătui, chibzui, dezbate. În sală deliberează guvernul provizoriu. CAMIL PETRESCU, B. 104.

DELIBERÁ vb. I. 1. intr. A examina, a chibzui, a dezbate (pentru a lua o hotărâre). 2. tr. A decide, a rezolva. [< fr. délibérer, it., lat. deliberare].

DELIBERÁ vb. I. intr. a examina, a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre. II. tr. a decide, a soluționa. (< fr. délibérer, lat. deliberare)

A DELIBERÁ ~éz 1)intranz. A examina sub toate aspectele pentru a lua o hotărâre. 2) tranz. (probleme, chestiuni) A examina în detaliu, oferind o soluție; a rezolva; a dezlega; a soluționa. /<fr. délibérer, lat. deliberare

deliberà v. 1. a discuta o afacere între mai multe persoane; 2. a chibzui în șineși asupra unei chestiuni sau unei hotărîri de luat.

*deliberațiúne f. (lat. deliberátio, -ónis). Acțiunea de a delibera. – Și -áție și -áre.

*deliberéz v. intr. (lat. de-libero, -li-berare, d. libra, libră, măsură de greutate, balanță, d. vgr. litra. V. litră, echilibru, nivel). Pun în deliberațiune, discut în adunare: deliberăm despre războĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deliberáre s. f., g.-d. art. deliberắrii; pl. deliberắri

deliberáre s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări

deliberá (a ~) vb., ind. prez. 3 delibereáză

deliberá vb., ind. prez. 1 sg. deliberéz, 3 sg. și pl. delibereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELIBERÁRE s. 1. v. chibzuire. 2. v. dezbatere.

DELIBERARE s. 1. chibzuire, gîndire, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungată ~.) 2. chibzuire, dezbatere, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (A avut ioc o nouă ~ pe tema...)

arată toate definițiile

Intrare: deliberare
deliberare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deliberare
  • deliberarea
plural
  • deliberări
  • deliberările
genitiv-dativ singular
  • deliberări
  • deliberării
plural
  • deliberări
  • deliberărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delibera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delibera
  • deliberare
  • deliberat
  • deliberatu‑
  • deliberând
  • deliberându‑
singular plural
  • deliberea
  • deliberați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deliberez
(să)
  • deliberez
  • deliberam
  • deliberai
  • deliberasem
a II-a (tu)
  • deliberezi
(să)
  • deliberezi
  • deliberai
  • deliberași
  • deliberaseși
a III-a (el, ea)
  • deliberea
(să)
  • delibereze
  • delibera
  • deliberă
  • deliberase
plural I (noi)
  • deliberăm
(să)
  • deliberăm
  • deliberam
  • deliberarăm
  • deliberaserăm
  • deliberasem
a II-a (voi)
  • deliberați
(să)
  • deliberați
  • deliberați
  • deliberarăți
  • deliberaserăți
  • deliberaseți
a III-a (ei, ele)
  • deliberea
(să)
  • delibereze
  • deliberau
  • delibera
  • deliberaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deliberare

etimologie:

  • vezi delibera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

delibera

etimologie: