2 intrări

10 definiții

delabráre sf [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 380 / Pl: ~rắri / E: delabra] Deteriorare.

delabráre s. f., g.-d. art. delabrării

DELABRÁRE s.f. Acțiunea de a delabra și rezultatul ei. [< delabra].

delabrá vtr [At: HELIADE, O. II, 377 / Pzi: ~réz / E: fr délabrer] 1-2 A (se) deteriora.

DELABRÁ, delabrez, vb. I. Tranz. (Livr.) A deteriora, a strica, a ruina. – Din fr. délabrer.

DELABRÁ, delabrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A deteriora, a strica, a ruina. – Din fr. délabrer.

delabrá (a ~) (livr.) (-la-bra) vb., ind. prez. 3 delabreáză

delabrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. delabréz, 3 sg. și pl. delabreáză

DELABRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A deteriora, a ruina, a strica. [< fr. délabrer].

DELABRÁ vb. tr. a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica. (< fr. délabrer)

Intrare: delabra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) delabra delabrare delabrat delabrând singular plural
delabrea delabrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) delabrez (să) delabrez delabram delabrai delabrasem
a II-a (tu) delabrezi (să) delabrezi delabrai delabrași delabraseși
a III-a (el, ea) delabrea (să) delabreze delabra delabră delabrase
plural I (noi) delabrăm (să) delabrăm delabram delabrarăm delabraserăm, delabrasem*
a II-a (voi) delabrați (să) delabrați delabrați delabrarăți delabraserăți, delabraseți*
a III-a (ei, ele) delabrea (să) delabreze delabrau delabra delabraseră
Intrare: delabrare
delabrare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delabrare delabrarea
plural delabrări delabrările
genitiv-dativ singular delabrări delabrării
plural delabrări delabrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)