2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dejucat sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dejuca] (D. planuri, intrigi etc.) Zădărnicire.

DEJUCA, dejoc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjuca vb. I] – Pref. de- + juca.

DESJUCA vb. I v. dejuca.

dejuca vt [At: NEGULICI / V: (înv) desj~ / Pzi: ~joc / E: de(s)- + juca cdp fr déjouer] 1 (C.i. planuri, intrigi etc.) A pune piedici. 2 A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.

desjucat2, ~ă a vz dejucat2[1]

  1. Dar dejucat nu are două intrări. — gall

desjucat1 sn vz dejucat1[1]

  1. Dar dejucat nu are două intrări. — gall

DEJUCA, dejoc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjuca vb. I] – De(s) + juca.

DEJUCA, dejoc, vb. I. Tranz. A face să nu izbutească (planurile sau uneltirile cuiva); a zădărnici. M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. – Variantă: (învechit) desjuca (ODOBESCU, S. III 478) vb. I.

DEJUCA vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejoc. / < de- + juca, după fr. déjouer].

DEJUCA vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)

A DEJUCA dejoc tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca

dejucà v. a zădărnici: i-am dejucat proiectele.

*dejóc, a- jucá v. tr. (de și joc, după fr. dé-jouer. – Se conj. ca joc). Zădărnicesc, fac să cadă un proĭect, o intrigă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dejuca (a ~) (a zădărnici) vb., ind. prez. 1 sg. dejoc, 2 sg. dejoci, 3 dejoa; conj. prez. 1 sg. să dejoc, 3 să dejoace; imper. 2 sg. afirm. dejoa

dejuca (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoa

dejuca vb., ind. prez. 1 sg. dejoc, 3 sg. și pl. dejoa

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEJUCA vb. a împiedica, a strica, a zădărnici. (Le-a ~ toate planurile.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.

Intrare: dejucat
dejucat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejucat
  • dejucatul
  • dejucatu‑
  • dejuca
  • dejucata
plural
  • dejucați
  • dejucații
  • dejucate
  • dejucatele
genitiv-dativ singular
  • dejucat
  • dejucatului
  • dejucate
  • dejucatei
plural
  • dejucați
  • dejucaților
  • dejucate
  • dejucatelor
vocativ singular
plural
desjucat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desjucat
  • desjucatul
  • desjucatu‑
  • desjuca
  • desjucata
plural
  • desjucați
  • desjucații
  • desjucate
  • desjucatele
genitiv-dativ singular
  • desjucat
  • desjucatului
  • desjucate
  • desjucatei
plural
  • desjucați
  • desjucaților
  • desjucate
  • desjucatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dejuca
verb (VT84)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejuca
  • dejucare
  • dejucat
  • dejucatu‑
  • dejucând
  • dejucându‑
singular plural
  • dejoa
  • dejucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejoc
(să)
  • dejoc
  • dejucam
  • dejucai
  • dejucasem
a II-a (tu)
  • dejoci
(să)
  • dejoci
  • dejucai
  • dejucași
  • dejucaseși
a III-a (el, ea)
  • dejoa
(să)
  • dejoace
  • dejuca
  • dejucă
  • dejucase
plural I (noi)
  • dejucăm
(să)
  • dejucăm
  • dejucam
  • dejucarăm
  • dejucaserăm
  • dejucasem
a II-a (voi)
  • dejucați
(să)
  • dejucați
  • dejucați
  • dejucarăți
  • dejucaserăți
  • dejucaseți
a III-a (ei, ele)
  • dejoa
(să)
  • dejoace
  • dejucau
  • dejuca
  • dejucaseră
verb (VT84)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desjuca
  • desjucare
  • desjucat
  • desjucatu‑
  • desjucând
  • desjucându‑
singular plural
  • desjoa
  • desjucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desjoc
(să)
  • desjoc
  • desjucam
  • desjucai
  • desjucasem
a II-a (tu)
  • desjoci
(să)
  • desjoci
  • desjucai
  • desjucași
  • desjucaseși
a III-a (el, ea)
  • desjoa
(să)
  • desjoace
  • desjuca
  • desjucă
  • desjucase
plural I (noi)
  • desjucăm
(să)
  • desjucăm
  • desjucam
  • desjucarăm
  • desjucaserăm
  • desjucasem
a II-a (voi)
  • desjucați
(să)
  • desjucați
  • desjucați
  • desjucarăți
  • desjucaserăți
  • desjucaseți
a III-a (ei, ele)
  • desjoa
(să)
  • desjoace
  • desjucau
  • desjuca
  • desjucaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dejuca, dejocverb

  • 1. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. DLRLC
    • format_quote Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. DLRLC
etimologie:
  • Prefix de- + juca. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.