defilare¹ sf [At: COSTINESCU / V: dăf~, ~lir sn, ~lirung sn, dif~, difilarie / Pl: ~lări / E: defila¹ cf ger Defilirung] 1-2 Trecere în pas cadențat, în coloană de marș (a unei trupe sau) a unei mulțimi prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei aniversări etc. Si: defilat¹ (1-2). 3 Mers al unei persoane cu pas apăsat, grav, de marș Si: defilat¹ (3). 4-5 Trecere în șir (a unor persoane sau) cortegii prin fața cuiva sau a ceva Si: defilat¹ (4-5), defileu (4-5). 6 Perindare.

defilare² sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: defila²] (Îvr) Deșirare a mărgelelor Si: defilat².

DEFILARE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. Demonstrația s-a încheiat cu defilarea plină de forță și de prospețime a sportivilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651. ◊ Fig. Doctorul privea confuz la defilarea neîntreruptă a lanțului de cafenele, birouri și consulate. BART, E. 127.

DEFILARE s.f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. [< defila].

*defiláre f. Acțiunea de a defila: defilarea armateĭ.

dăfilare sf vz defilare

defila¹ vi [At: AR (1834), 323 / Pzi: ~lez și (îvr) ~fil / E: fr défiler] 1 (D. trupe sau mulțimi) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări etc. 2 (D. persoane) A merge cu pas apăsat, grav, ca de marș. 3 (D. persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva sau a ceva). 4 A se perinda.

defila² vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: de(s)- + fila] 1-2 (Îvr; d. mărgele) A (se) deșira.

defilir s vz defilare

defilirung sn vz defilare

difilare sf vz defilare

difilarie sf vz defilare

DEFILA, defilez, vb. I. Intranz. 1. (Despre trupe, organizații de masă etc.) A trece în coloană, în marș prin fața reprezentanților autorității (civile sau militare) pentru a da onorul (cu ocazia unei parade, a unei serbări). Au defilat cu școlile și armata, veteranii, – oștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Oamenii... au defilat în zorii zilei, prin fața căpitanului. BRĂESCU, V. A. 45. 2. (Despre persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva). Tramvaiele se îngrămădeau imobilizate, așteptînd... să defileze [cortegiul funebru]. C. PETRESCU, C. V. 293. Profesorul... defilează prin oraș cu familia. SAHIA, N. 54. Ușile se deschiseră și unul cîte unul [deținuții] zgribuliți, galbeni... defilară printre arme și se înșirară în mijlocul curții. VLAHUȚĂ, O. A. 162. ◊ Fig. Cetatea Neamțului, Varaticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu lună, îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede și dispăruse după orizont. IBRĂILEANU, A. 211.

DEFILA vb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece în rînduri, în șir. ♦ (Despre trupe, unități militare) A trece prin fața unui comandant, a unui șef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ♦ (Fig.) A se succeda. [< fr. défiler, lat. filum – fir].

DEFILA vb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în șir. ◊ (despre trupe, unități militare) a trece prin fața unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere. (< fr. défiler)

A DEFILA ~ez intranz. 1) (despre grupe sau coloane organizate de oameni) A trece în pas cadențat în coloană de marș (prin fața unui comandant sau a unei autorități) cu o anumită ocazie (paradă, inspecții, demonstrație, serbare). 2) fig. (despre persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva). 3) A se succeda fără întrerupere. /<fr. défiler

defilà v. a merge unul după altul, în șir, în linie.

*defiléz v. tr. (fr. défiler, d. fil, fir). Merg unu după altu. Armata defilează, trece în șir pin aintea comandantuluĭ.

defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări

defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări

defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări

defila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defilez, 3 defilează; conj. prez. 1 sg. să defilez, 3 să defileze

defila (a ~) vb., ind. prez. 3 defilează

defila vb., ind. prez. 1 sg. defilez, 3 sg. și pl. defilează

DEFILARE s. 1. v. perindare. 2. v. paradă.

DEFILARE s. 1. perindare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. paradă. (Nu mergem si noi să asistăm la ~?).

DEFILA vb. v. perinda.

DEFILA vb. a se perinda, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii îi ~ prin fața ochilor.)