11 definiții pentru defilare dăfilare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFILÁRE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. – V. defila.

DEFILÁRE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. – V. defila.

defilare1 sf [At: COSTINESCU / V: dăf~, ~lir sn, ~lirung sn, dif~, difilarie / Pl: ~lări / E: defila1 cf ger Defilirung] 1-2 Trecere în pas cadențat, în coloană de marș (a unei trupe sau) a unei mulțimi prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei aniversări etc. Si: defilat1 (1-2). 3 Mers al unei persoane cu pas apăsat, grav, de marș Si: defilat1 (3). 4-5 Trecere în șir (a unor persoane sau) cortegii prin fața cuiva sau a ceva Si: defilat1 (4-5), defileu (4-5). 6 Perindare.

defilare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: defila2] (Îvr) Deșirare a mărgelelor Si: defilat2.

DEFILÁRE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. Demonstrația s-a încheiat cu defilarea plină de forță și de prospețime a sportivilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651. ◊ Fig. Doctorul privea confuz la defilarea neîntreruptă a lanțului de cafenele, birouri și consulate. BART, E. 127.

DEFILÁRE s.f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. [< defila].

*defiláre f. Acțiunea de a defila: defilarea armateĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

defiláre s. f., g.-d. art. defilắrii; pl. defilắri

defiláre s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFILÁRE s. 1. v. perindare. 2. v. paradă.

DEFILARE s. 1. perindare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. paradă. (Nu mergem si noi să asistăm la ~?).

Intrare: defilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defilare
  • defilarea
plural
  • defilări
  • defilările
genitiv-dativ singular
  • defilări
  • defilării
plural
  • defilări
  • defilărilor
vocativ singular
plural
dăfilare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

defilare dăfilare

  • 1. Acțiunea de a defila și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: paradă perindare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Demonstrația s-a încheiat cu defilarea plină de forță și de prospețime a sportivilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651.
      surse: DLRLC
    • figurat Doctorul privea confuz la defilarea neîntreruptă a lanțului de cafenele, birouri și consulate. BART, E. 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi defila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN