2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deficiént, -ă [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficiént] 1 a Cu lipsuri. 2 a Cu greșeli. 3 a Cu defecte. 4 a (Mat; îs) Număr ~ Număr pentru care suma divizorilor săi e mai mică decât el însuși. 5 a Care este în deficit. 6 a Care produce mai puțin decât trebuie, lucrând în pagubă. 7-10 smf, a (Persoană) lipsită de anumite calități (fizice sau) psihice.

deficiénță sf [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficience, lat deficientia] 1 Lipsă. 2 Greșeală. 3 Defect. 4 Rămânere în urmă. 5-6 Absență a unor facultăți (fizice sau) psihice. 7-8 Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ Si: deficit (8-9).

DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.

DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.

DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

DEFICIÉNT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care este în deficit, care dă sau produce mai puțin decît trebuie, decît e planificat. Producție deficientă. ♦ (Med.; substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. – Pronunțat: -ci-ent.

DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, insuficiență, greșeală. Mai există oameni care, dincolo de succesele obținute, nu văd neajunsurile și deficiențele în muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/6. ◊ Expr. A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cît trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date. ♦ (Med.) Lipsa integrității anatomice și funcționale a unui organ; lipsă a anumitor facultăți fizice sau psihice. Deficiență mintală. – Pronunțat: -ci-en-.

deficiént (-ci-ent) adj. m., pl. deficiénți; f. deficiéntă, pl. deficiénte

deficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe

deficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficiénți; f. sg. deficiéntă, pl. deficiénte

deficiént s.m., pl. deficiénți

deficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe

DEFICIÉNT adj. v. defectuos.

DEFICIÉNȚĂ s. v. defect.

DEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decât trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].

DEFICIÉNȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia].

DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)

DEFICIÉNȚĂ s. f. lipsă, greșeală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia)

Intrare: deficiență
deficiență substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deficiență deficiența
plural deficiențe deficiențele
genitiv-dativ singular deficiențe deficienței
plural deficiențe deficiențelor
vocativ singular
plural
Intrare: deficient (adj.)
deficient adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deficient deficientul deficientă deficienta
plural deficienți deficienții deficiente deficientele
genitiv-dativ singular deficient deficientului deficiente deficientei
plural deficienți deficienților deficiente deficientelor
vocativ singular
plural