6 definiții pentru deficientă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care are o insuficiență organică sau mintală. ♦ Care produce mai puțin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
deficient, ~ă [At: LM / Pl: ~nți, ~e / E: fr déficient] 1 a Cu lipsuri. 2 a Cu greșeli. 3 a Cu defecte. 4 a (Mat; îs) Număr ~ Număr pentru care suma divizorilor săi e mai mică decât el însuși. 5 a Care este în deficit. 6 a Care produce mai puțin decât trebuie, lucrând în pagubă. 7-10 smf, a (Persoană) lipsită de anumite calități (fizice sau) psihice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFICIENT, -Ă, deficienți, -te, adj. Care este în deficit, care dă sau produce mai puțin decît trebuie, decît e planificat. Producție deficientă. ♦ (Med.; substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. Un deficient mintal. – Pronunțat: -ci-ent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFICIENT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puțin decît trebuie. // s.m. și f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFICIENT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puțin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficiență mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFICIENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care are deficiențe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ci-en-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
deficient, deficiențisubstantiv masculin deficientă, deficientesubstantiv feminin
- 1. Persoană lipsită de anumite facultăți fizice sau psihice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un deficient mintal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- déficient DEX '09 DEX '98 DN