2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEDUBLARE, dedublări, s. f. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. ◊ Dedublarea personalității = tulburare psihică constând în disocierea personalității, la același individ, una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. – V. dedubla.
dedublare sf [At: ARHIVA II, 354 / Pl: ~lări / E: dedubla] 1 Împărțire în două Si: dedublat1 (1). 2-7 Dobândire (simultană sau) succesivă (a două stări,) (a două aspecte sau) a două forme diferite Si: dedublat1 (2-7). 8 Dublare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUBLARE, dedublări, s. f. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. ◊ Dedublarea personalității = tulburare psihică ce constă în disocierea personalității, la același individ, în una normală și altă morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. – V. dedubla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEDUBLARE, dedublări, s. f. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. Dedublarea unei linii spectrale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUBLARE s.f. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei. [< dedubla].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUBLARE s. f. acțiunea de a se dedubla. ♦ ~a personalității = tulburare psihică manifestată prin disocierea personalității unui individ în una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând un anume comportament. (< dedubla)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEDUBLA, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUBLA, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
dedubla [At: VLAHUȚĂ, D. 104 / Pzi: ~lez / E: fr dédoubler] 1 vr A se împărți în două. 2-7 vr A dobândi (simultan sau) succesiv (două stări,) (două aspecte sau) două forme diferite. 8-9 vtr A (se) dubla.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUBLA, dedublez, vb. I Refl. A se împărți în două, a avea, a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, aspecte sau forme deosebite. Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUBLA vb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr. dédoubler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEDUBLA vb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr. dédoubler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DEDUBLA mă ~éz intranz. A căpăta simultan sau succesiv două aspecte sau două forme distincte. /<fr. dédoubler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEDUBLA ~éz tranz. A face să se dedubleze. /<fr. dédoubler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dedublà v. a (se) împărți în două.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*dedubléz v. tr. (fr. dédoubler, a scoate căptușeala, a împărți în doŭă, d. double, duplu). Barb. Împart în doŭă. Îndoĭesc, fac duplu, reduplic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dedublare (desp. -du-bla-) s. f., g.-d. art. dedublării; pl. dedublări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dedublare (-du-bla-) s. f., g.-d. art. dedublării; pl. dedublări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dedublare s. f. → dublare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dedubla (a se ~) (desp. -du-bla) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedublez, 3 se dedublează; conj. prez. 1 sg. să mă dedublez, 3 să se dedubleze; imper. 2 sg. afirm. dedublează-te; ger. dedublându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dedubla (a se ~) (-du-bla) vb. refl., ind. prez. 3 se dedublează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dedubla vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dedublez, 3 sg. și pl. dedublează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEDUBLÁRE s. f. (< dedublá < fr. dédoubler): transformare a unei forme pronominale în două forme diferite, pentru a putea explica cele două nuanțe simultane ale conținutului ei semantic și, de aici, pentru a putea justifica funcția sintactică neobișnuită a formei respective. Astfel, în fraza „Să mergem fiecare pe la casa cui ne are”, forma pronumelui relativ cine este în genitiv, dar cu funcție de subiect. Sensul acestei forme este dublu, are două nuanțe: o nuanță care corespunde unei forme de genitiv și care justifică atât relația subordonatei cu substantivul regent casa, cât și calificarea acestei subordonate ca atributivă determinativă, corespunzătoare unui substantiv în genitiv; o altă nuanță care corespunde unei forme de nominativ și care justifică acordul predicatului și funcția de subiect a formei de genitiv. Dedublând forma cui, ajungem la următoarea formulare: „Să mergem fiecare pe la casa aceluia care ne are” (ea are deci jumătate conținut de genitiv și jumătate conținut de nominativ). Putem proceda asemănător și cu formulările „Dau cui merită” („Dau aceluia care merită” – forma cui de dativ are aici jumătate conținut de dativ și jumătate conținut de nominativ), unde forma cui de dativ este subiect în subordonata completivă indirectă, și „Ajut pe cine se străduiește” („Ajut pe acela care se străduiește” – forma pe cine de acuzativ are aici jumătate conținut de acuzativ și jumătate conținut de nominativ), unde forma pe cine de acuzativ este subiect în subordonata completivă directă – ambele în virtutea unor sensuri duble ale formelor pronominale.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: de-du-bla-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: de-du-bla
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dedublare, dedublărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se dedubla și rezultatul ei; împărțire în două. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dedublarea unei linii spectrale. DLRLC
- 1.1. Dedublarea personalității = tulburare psihică constând în disocierea personalității, la același individ, una normală și alta morbidă, fiecare dominând alternativ și determinând caracterul comportamentului. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- dedubla DEX '09 DEX '98 DN
dedubla, dedublezverb
- 1. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64. DLRLC
-
etimologie:
- dédoubler DEX '09 DEX '98 DN