11 definiții pentru dedubla


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDUBLÁ, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.

DEDUBLÁ, dedublez, vb. I. Refl. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite. – Din fr. dédoubler.

dedublá [At: VLAHUȚĂ, D. 104 / Pzi: ~léz / E: fr dédoubler] 1 vr A se împărți în două. 2-7 vr A dobândi (simultan sau) succesiv (două stări,) (două aspecte sau) două forme diferite. 8-9 vtr A (se) dubla.

DEDUBLÁ, dedublez, vb. I Refl. A se împărți în două, a avea, a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, aspecte sau forme deosebite. Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64.

DEDUBLÁ vb. I. refl. A se împărți în două; a avea simultan două stări, două aspecte sau două forme diferite. [< fr. dédoubler].

DEDUBLÁ vb. refl. a se împărți în două; a avea (simultan sau pe rând) două stări, aspecte, forme sau personalități diferite. (< fr. dédoubler)

A DEDUBLÁ ~éz tranz. A face să se dedubleze. /<fr. dédoubler

A SE DEDUBLÁ mă ~éz intranz. A căpăta simultan sau succesiv două aspecte sau două forme distincte. /<fr. dédoubler

dedublà v. a (se) împărți în două.

*dedubléz v. tr. (fr. dédoubler, a scoate căptușeala, a împărți în doŭă, d. double, duplu). Barb. Împart în doŭă. Îndoĭesc, fac duplu, reduplic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dedublá (a se ~) (-du-bla) vb. refl., ind. prez. 3 se dedubleáză

dedublá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dedubléz, 3 sg. și pl. dedubleáză

Intrare: dedubla
  • silabație: de-du-bla
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dedubla
  • dedublare
  • dedublat
  • dedublatu‑
  • dedublând
  • dedublându‑
singular plural
  • dedublea
  • dedublați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedublez
(să)
  • dedublez
  • dedublam
  • dedublai
  • dedublasem
a II-a (tu)
  • dedublezi
(să)
  • dedublezi
  • dedublai
  • dedublași
  • dedublaseși
a III-a (el, ea)
  • dedublea
(să)
  • dedubleze
  • dedubla
  • dedublă
  • dedublase
plural I (noi)
  • dedublăm
(să)
  • dedublăm
  • dedublam
  • dedublarăm
  • dedublaserăm
  • dedublasem
a II-a (voi)
  • dedublați
(să)
  • dedublați
  • dedublați
  • dedublarăți
  • dedublaserăți
  • dedublaseți
a III-a (ei, ele)
  • dedublea
(să)
  • dedubleze
  • dedublau
  • dedubla
  • dedublaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dedubla

  • 1. A se împărți în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Dan... se dedubla clar: în fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64.
      surse: DLRLC

etimologie: