dedicat², ~ă a [At: ȚICHINDEAL, A. M. 94/24 / Pl: ~ați, ~e / E: dedica] 1-2 (D. opere) Închinat cuiva de către autor, în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (îvr) dediat² (1-2), dedicăluit² (1-2). 3 (Înv) Hărăzit. 4 (D. temple, biserici) Consacrat unui cult, unei divinități, unui sfânt Si: (îvr) dediat² (4), dedicăluit² (4). 5 (D. biserici) Sfințit prin slujbă religioasă Si: târnosit², (îvr) dediat² (5), dedicăluit² (5). 6-7 (D. persoane) Care s-a consacrat (unei idei sau) unei activități Si: (îvr) dediat² (6-7), dedicăluit² (6-7). 8 (Înv) Pus sub protecția dumnezeiască Si: dediat² (8), dedicăluit² (8). 9 (Îvr) Devotat. 10 (Îvr) Sacrificat. 11 (Rar) Destinat.

dedicat¹ sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: dedica] 1-2 Dedicare (1-2). 3 (Înv) Hărăzire. 4-8 Dedicare (4-8). 9 (Îvr) Sacrificare. 10 (Rar) Destinare.

dedicație sf [At: MAIOR, I. B. 147/17 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: it dedicazione, lat dedicatio, -onis] 1-2 Text scris de către autor pentru cineva pe o carte, în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (înv) dedicare (11-12), dedicață (1-2). 3 (Pex) Omagiu adus cuiva de către un autor, prin opera sa Si: hărăzire, ofrandă. 4-5 Text scris de cineva cuiva spre amintire (pe un obiect dăruit sau) într-un album. 6 (Îvr) Sfințire a unei biserici, a unui templu etc.

dedicațiune sf vz dedicație

DEDICAȚIE, dedicații, s. f. Text omagial, scris pentru cineva pe o carte (mai rar, pe o pagină de album, pe un obiect de artă, pe o fotografie) în semn de afecțiune. [Poezia] o găsim înregistrată sub dedicația la Maria. MACEDONSKI, O. IV 10. – Variantă: dedicațiune (pronunțat -ți-u-) (EMINESCU, N. 45) s. f.

DEDICAȚIE s.f. 1. Parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică lucrarea. 2. Text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album etc. [Gen. -iei, var. dedicațiune s.f. / cf. lat. dedicatio, it. dedicazione, fr. dédication].

DEDICAȚIUNE s.f. v. dedicatie.

DEDICAȚIE s. f. 1. parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică. 2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc. (< lat. dedicatio, it. dedicazione)

DEDICAȚIE ~i f. 1) v. A DEDICA. 2) Inscripție omagială făcută pe o carte sau pe o operă de artă. [Art. dedicația; G.-D. dedicației; Sil. -ți-e] /<lat. dedicatio, ~onis

dedicați(un)e f. omagiu făcut de autor cu opera sa.

*dedicațiúne f. (lat. dedicátio, -ónis). Acțiunea de a dedica. Omagiŭ făcut de un autor cu opera luĭ. – Și -áție. V. prinos.

+dedicat adj. m., pl. dedicați; f. dedicată, pl. dedicate (persoane ~)

dedicație (desp. -ți-e) s. f., art. dedicația (desp. -ți-a), g.-d. art. dedicației; pl. dedicații, art. dedicațiile (desp. -ți-i-)

dedicație (-ți-e) s. f., art. dedicația (-ți-a), g.-d. art. dedicației; pl. dedicații, art. dedicațiile (-ți-i-)

dedicat adj. m., pl. dedicați; f. sg. dedicată, pl. dedicate

dedicație s. f. (sil. -ți-e), art. dedicația (sil. -ți-a), g.-d. art. dedicației; pl. dedicații, art. dedicațiile (sil. -ți-i-)

dedicație

DEDICAȚIE s. închinare. (O ~ scrisă pe o carte.)

DEDICAȚIE s. închinare. (O ~ scrisă pe o carte.)