2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

declarațiúne sf vz declarație

DECLARAȚIÚNE s. f. v. declarație.

DECLARAȚIÚNE s. f. v. declarație.

DECLARAȚIÚNE s.f. v. declarație.

declarați(un)e f. 1. acțiunea de a declara: declarațiune de răsboiu; 2. discurs, act scris, prin care se declară: declarațiunea drepturilor omului (1789).

*declarațiúne f. (lat. declarátio, -ónis). Acțiunea de a declara: declarațiune de războĭ. Enumerațiune: declarațiune de bunurĭ (averĭ). – Și -ație și -áre.

declaráție sf [At: PRAVILA (1788), 23/10 / V: ~iúne, (înv) ~lăr~ / Pl: ~ii / E: fr déclaration, lat declaratio, -onis] 1-10 Declarare (1-10). 11 (Lin; îs) Verb de ~ Verb care denumește acțiunea de a vorbi. 12 Act oficial prin care se aduce la cunoștință ceva. 13 Act oficial prin care se stabilește o măsură. 14 Depoziție a unui martor. 15-17 (Ccr) Text al unei declarații (12-14). 18 Relatare făcută în scris de către o persoană către un organ oficial, prin completarea unui formular. 19 (Ccr) Formular completat pentru o declarație (15). 20 Formă de tratat internațional. 21 (Îs) ~ de război Încunoștințare oficială prealabilă făcută de un stat către alt stat înaintea începerii ostilităților împotriva celui din urmă.

DECLARÁȚIE, declarații, s. f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunoștință, se întărește o măsură luată; notificare. ♦ Mărturie, depoziție a unui martor. ♦ Relatare făcută în scris de către o persoană către un organ al administrației de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face această relatare. ♦ Formă de tratat internațional. 2. (În sintagma) Declarație de război = încunoștințare prealabilă și oficială făcută de un stat către alt stat cu privire la începerea războiului împotriva acestuia. [Var.: declarațiúne s. f.] – Din fr. déclaration, lat. declaratio, -onis.

DECLARÁȚIE, declarații, s. f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunoștință, se întărește o măsură luată; notificare. ♦ Mărturie, depoziție a unui martor. ♦ Relatare făcută în scris de către o persoană către un organ al administrației de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face această relatare. ♦ Formă de tratat internațional. 2. (În sintagma) Declarație de război = încunoștințare prealabilă și oficială făcută de un stat către alt stat cu privire la începerea războiului împotriva acestuia. [Var.: declarațiúne s. f.] – Din fr. déclaration, lat. declaratio, -onis.

DECLARÁȚIE, declarații, s. f. Arătare pe față, afirmare deschisă, categorică a unei convingeri sau opinii; mărturisire a unor sentimente. Comitetul german al luptătorilor pentru pace a publicat o declarație în problema situației din Germania occidentală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809. ◊ (Gram.) Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de «a vorbi» sau «a gîndi». ♦ Act solemn prin care se aduce la cunoștință, se vestește, se întărește o măsură luată; notificare. V. comunicat. ♦ Relatare sau arătare a unor fapte, făcută de cineva ca mărturie, ca depoziție etc., în fața unei autorități. Marș în front... Vei da declarație. CAMILAR, N. I 61. ♦ Relatare făcută față de un organ administrativ, prin completarea unui formular; formularul însuși. Declarație de impunere.

declaráție (de-cla-, -ți-e) s. f., art. declaráția (-ți-a), g.-d. art. declaráției; pl. declaráții, art. declaráțiile (-ți-i-)

declaráție s. f. (sil. -cla-, -ți-e), art. declaráția (sil. -ți-a), g.-d. art. declaráției; pl. declaráții, art. declaráțiile (sil. -ți-i-)

DECLARÁȚIE s. 1. v. afirmație. 2. comunicare. (O scurtă ~ făcută presei.) 3. (înv.) publicație. (O ~ oficială a guvernului.) 4. destăinuire, mărturisire. (~ de dragoste.) 5. v. depoziție. 6. v. proclamație.

DECLARÁȚIE s.f. Arătare, afirmare a unor convingeri, a unor sentimente. ◊ Verb de declarație = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”, „a gândi”. ♦ Act oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare. ♦ Mărturie, depoziție în fața unei autorități. ♦ Relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși. [Var. declarațiune s.f. / cf. fr. déclaration, lat. declaratio].

DECLARÁȚIE s. f. 1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc. ♦ verb de ~ = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”. 2. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare. 3. mărturie, depoziție în fața unei autorități. ◊ relatare făcută în fața unei autorități. ◊ relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși. 4. (inform.) instrucțiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia. (< fr. déclaration, lat. declaratio)

DECLARÁȚIE ~i f. 1) Expunere orală sau scrisă prin care se face cunoscut ceva. ~ de dragoste. 2) Document oficial prin care se comunică ceva în mod public; comunicat; notificare. 3) Expunere în fața instanțelor judecătorești a unor fapte săvârșite de cineva; mărturie; depoziție. 4) Relatare a unor informații făcută pentru un organ administrativ prin completarea unui formular. 5) Formular folosit în acest scop. [Art. declarația; G.-D. declarației; Sil. -ți-e] /<fr. déclaration, lat. declaratio, ~onis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECLARÁȚIE s. 1. afirmație, cuvînt, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserțiúne, propozíție, (astăzi rar) parólă, (înv.) voroávă, (fig.) gúră. (Nu te lua după ~ lui.) 2. comunicare. (O scurtă ~ făcută presei.) 3. (înv.) publicáție. (O ~ oficială a guvernului.) 4. destăinuire, mărturisire. (~ de dragoste.) 5. (JUR.) depoziție, mărturie, mărturisire, (rar) confesiúne, (înv.) mărturisánie, tacrír. (~ unui martor în fața instanței.) 6. proclamație. (~ de independență.)

declaráție-prográm s.f. Declarație care conține un program (de obicei cu caracter politic) ◊ Declarația-program a guvernului grec.” Sc. 1 IV 64 p. 4. ◊ Declarația-program a guvernului R.S. Cehoslovace.” R.l. 18 X 69 p. 6. ◊ Declarația-program scrisă de mână și imprimată pe hârtie de împachetat, sună așa [...]” R.l. 22 V 75 p. 4; v. și Sc. 29 XI 62 p. 3, R.l. 24 XII 76 p. 6; v. și democrat-creștin (din declarație + program; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 325, C. Lupu în SCL 6/82 p. 503)

DECLARAȚIA DE INDEPENDENȚĂ, document adoptat la 4 iul. 1776, la Philadelphia, de Congresul continental al reprezentanților celor 13 colonii engleze din America de Nord, prin care acestea s-au declarat independente. D., concepută de Thomas Jefferson, reprezenta chintesența celor mai înalte concepte politice și filozofice ale sec. 18. Ziua de 4 iul. a devenit sărbătoarea națională a S.U.A. Declarația de independență Atunci când, în decursul evenimentelor omenești, devine necesar ca un popor să desfacă legăturile politice care l-au unit cu un altul și să-și asume printre Puterile lumii statutul aparte și egal la care îl îndreptățesc Legile Naturii și ale lui Dumnezeu, un elementar respect față de legile nescrise ale umanității impune ca acesta să declare cauzele care îl constrâng la separațiune. Considerăm ca adevăruri grăitoare că toți oamenii s-au născut egali, că sunt înzestrați de către Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea se numără dreptul la Viață, la Libertate și la căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Oamenii instituie Guverne, care își derivă dreptele lor puteri din consimțământul celor guvernați. Că, ori de câte ori, o Formă de Guvernare devine o primejdie pentru aceste țeluri, este Dreptul Poporului să o schimbe sau să o abolească și să instituie un nou Guvern bazat pe acele principii și organizat în acele forme de exercitare a prerogativelor sale care i se vor părea cele mai nimerite să-i garanteze acestui Popor Siguranța și Fericirea. Prudența, într-adevăr, va fi aceea care va dicta ca Guvernele de mult statornicite să nu fie schimbate pentru motive neînsemnate sau vremelnice; iar întreaga experiență ne învață că omenirea este mai dispusă să sufere, atâta vreme cât răul poate fi tolerat, decât să-și facă dreptate prin abolirea formelor de guvernare cu care s-a obișnuit. Dar atunci, când un lung șir de abuzuri și de uzurpațiuni urmărind invariabil același Scop, demonstrează intenția de a subjuga Poporul unui Despotism absolut, este dreptul său, este datoria sa să înlăture un asemenea Guvern și să găsească noi Garanți ai securității lui viitoare. Tot astfel a fost și suferința răbdătoare a acestor Colonii; și tot astfel este acum nevoia ce le obligă să schimbe fostele lor Sisteme de Guvernământ. Istoria actualului Rege al Marii Britanii este o istorie de repetate ultraje și uzurpațiuni, având toate ca scop direct statornicirea unei Tiranii absolute asupra acestor State. Pentru a dovedi cele spuse, să supunem Faptele judecății unei lumi nepărtinitoare. A refuzat să-și dea Acordul pentru Legile cele mai benefice și mai necesare binelui public. A interzis Guvernatorilor săi să valideze Legi de importanță imediată și presantă dacă aceștia nu le suspendau până la obținerea asentimentului său; iar când acestea erau suspendate ca atare, el a neglijat cu totul să se ocupe de ele. A refuzat să sancționeze alte Legi ce aduc înlesniri unor mari circumscripții, dacă locuitorii acestora nu renunțau la dreptul de Reprezentare în Legislativ, un drept de valoare inestimabilă pentru ei și înspăimântător doar pentru tirani. A convocat corpurile legiuitoare să se întâlnească în locuri neobișnuite, inconfortabile și la mare distanță de Oficiile Publice cu unicul scop de a-i istovi pentru a-i face să se conformeze măsurilor sale. A dizolvat în mod repetat Camerele Reprezentanților pentru că acestea s-au opus cu bravă fermitate încălcării de către el a drepturilor poporului. A refuzat mult timp, după astfel de dizolvări, să permită alegerea altora; drept urmare, Puterile Legislative, neputând fi anihilate, au revenit Poporului în totalitatea sa pentru a fi exercitate, Statul rămânând între timp expus tuturor primejdiilor de invazie din exterior și de frământare în interior. S-a străduit să împiedice popularea acestor State; în acest scop obstrucționând Legea Naturalizării Străinilor; refuzând să sancționeze ale legi de natură să încurajeze migrarea înspre aceste locuri și înăsprind condițiile pentru noi Alocări de Pământuri. A împiedicat Administrarea Justiției, refuzând să-și dea Asentimentul pentru Legile care stabilesc Puterile Judecătorești. I-a făcut de judecători dependenți în totalitate de Voința sa în privința duratei exercitării funcției și a cuantumului și plății salariilor acestora. A înființat o mulțime de Noi servicii și a trimis încoace armate de Funcționari. care să ne hărțuiască oamenii și să le spolieze agoniselile. Și-a păstrat printre noi, în timp de pace, Armatele sale Regulate, fără Consimțământul corpurilor noastre legiuitoare. A acționat în așa fel încât Armata să fie independentă de Puterea Civilă și superioară acesteia. S-a însoțit cu alții ca să ne supună unei jurisdicții străine de constituția noastră și nerecunoscută de legile noastre; dându-și Asentimentul pentru Actele acestora de pretinsă Legislație: Pentru a încartirui printre noi mari corpuri de militari înarmați; Pentru a-i proteja de pedeapsă printr-un simulacru de Judecată pentru orice Crime pe care le-ar fi comis împotriva Locuitorilor acestor State; Pentru a împiedica Comerțul nostru cu toate colțurile lumii; Pentru a ne impune taxe fără Consimțământul nostru; Pentru a ne priva, în multe cazuri, și de avantajele proceselor la Curtea cu Juri; Pentru a ne duce peste Mări spre a fi judecați pentru pretinse delicte; Pentru abolirea liberului Sistem de Legi Engleze într-o Provincie învecinată, stabilind înăuntrul acesteia o guvernare Arbitrară și lărgindu-i Hotarele astfel încât să o folosească imediat drept exemplu și instrument pentru introducerea aceleiași conduceri absolute în aceste Colonii; Pentru înlăturarea Statutelor noastre, pentru abolirea Legilor noastre cele mai prețioase și pentru modificarea fundamentală a Formelor noastre de Guvernământ; Pentru suspendarea propriilor noastre Corpuri Legiuitoare și pentru a se fi declarat investiți cu puterea de a elabora legi pentru noi în toate cazurile, fără discriminare. A renunțat la Guvernare aici, declarându-ne în afara Protecției sale și a dus Război împotriva noastră. Ne-a prădat mările, ne-a pustiit Coastele, ne-a ars orașele și a distrus viețile oamenilor noștri. În momentul de față transportă mari Armate de Mercenari străini pentru a desăvârși actele aducătoare de moarte, pustiire și tiranie, începute în împrejurări de o Cruzime și Perfidie cu greu egalate chiar și de cele mai barbare epoci și total nedemne de Conducătorul unei națiuni civilizate. I-a constrâns pe Concetățenii noștri Capturați în largul Mării să ridice Armele împotriva Țării lor, să devină călăii prietenilor și Fraților lor sau să cadă ei înșiși răpuși de Mâinile acestora. A incitat la răzmerițe în rândurile noastre și s-a străduit să-i aducă încoace pe locuitorii de la frontierele noastre, nemiloșii Sălbatici Indieni, a căror lege de război bine-știută este de distrugere fără discriminare a tuturor, indiferent de vârstă, sex sau condiție socială. La fiecare etapă a acestor Opresiuni, Noi am înaintat Petiții de Reparare a Nedreptății în cei mai umili termeni: Cererilor Noastre repetate li s-a răspuns doar cu repetate injurii. Un Principe, al cărui caracter este astfel marcat de acțiuni care, fiecare în parte, ar putea defini un Tiran, este nepotrivit să fie conducătorul unui popor liber. Nu se poate nici spune că nu le-am atras atenția fraților noștri britanici. I-am avertizat din când în când cu privire la încercările legislativului lor de a-și extinde jurisdicția în mod inadmisibil asupra noastră. Le-am reamintit împrejurările emigrării și stabilirii noastre aici. Am apelat la simțul lor înnăscut de dreptate și mărinimie și i-am implorat în numele legăturilor noastre de rudenie comună să dezavueze aceste uzurpațiuni, care, în mod inevitabil, vor duce la întreruperea legăturilor și a corespondenței noastre. Au fost însă și ei surzi la vocea dreptății și a legăturii de sânge. Trebuie, de aceea, să acceptăm necesitatea de a ne Separa și de a-i considera, ca și pe restul umanității, Dușmani pe timp de Război și Prieteni pe timp de Pace. De aceea, noi, Reprezentanții STATELOR UNITE ALE AMERICII, întruniți în Congresul General, făcând apel la Judecătorul Suprem al omenirii pentru a cântări corectitudinea intențiilor noastre, declarăm și publicăm solemn, în Numele și prin Autoritatea investită de bunul Popor al acestor Colonii, că aceste Colonii Unite sunt și de drept trebuie să fie STATE LIBERE ȘI INDEPENDENTE; că ele sunt Absolvite de orice loialitate față de Coroana Britanică și că orice legătură politică între ele și Statul Marii Britanii este și trebuie să fie desfăcută în întregime și că, în calitate de State Libere și Independente au puteri depline să declare Război, să încheie Pace, să contracteze Alianțe, să stabilească Legături Comerciale și să facă toate actele și lucrurile pe care Statele Independente pot să le facă de drept. Și, pentru a susține această Declarație, punându-ne nădejdea în protecția Providenței Divine, ne legăm unii de față de alții cu Viețile noastre, Averile noastre și cu sfânta noastră Onoare. Declarația de mai sus a fost, din ordinul Congresului, autentificată și semnată de către următorii membrii: John Hancock; NEW HAMPSHIRE: Josiah Bartlett, William Whipple, Matthew Thornton; MASSACHUSETTS BAY: Samuel Adams, John Adams, Robert Treat Paine, Elbridge Gerry; Rhode Island: Stephen Hopkins, William Ellery; CONNECTICUT: Roger Sherman, Samuel Huntington, William Williams, Oliver Wolcott; NEW YORK: William Floyd, Philip Livingston, Francis Lewis, Lewis Morris; NEW JERJEY: Richard Stockton, John Witherspoon, Francis Hopkinson, John Hart, Abraham Clerk; PENNYSYLVANIA: Robert Morris, Benjamin Rush, Benjamin Franklin, John Morton, George Clymer, James Smith, George Taylor, James Wilson, George Ross; DELAWARE: Caesar Rodney, George Read, Thomas M'Kean; MARYLAND: Samuel Chase, William Paca, Thomas Stone, Charles Caroll, of Carrollton; VIRGINIA: George Wythe, Richard Henri Lee, Thomas Jefferson, Benjamin Harrison, Thomas Nelson Jr., Francis Lightfoot Lee, Carter Braxton; NORTH CAROLINA: William Hooper, Joseph Hewes, John Penn; SOUTH CAROLINA: Edward Rutledge, Thomas Lynch Jr., Arthur Middleton; GEORGIA: Button Gwinnett, Lyman Hall, George Walton. SE DECIDE ca exemplare ale Declarației să fie trimise diverselor adunări, convenții și comitete sau consilii de securitate și diverșilor comandanți ai trupelor continentale; ca Declarația să fie adusă la cunoștință în fiecare dintre Statele Unite, la nivelul conducerii armate.

DECLARAȚIA DREPTURILOR OMULUI ȘI ALE CETĂȚEANULUI, document programatic al Revoluției Franceze, adoptat la 26 aug. 1789, de către Adunarea Constituantă. A influențat toate instituțiile politico-juridice europene de-a lungul timpului.

Intrare: declarație
declarație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declarație declarația
plural declarații declarațiile
genitiv-dativ singular declarații declarației
plural declarații declarațiilor
vocativ singular
plural
declarațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declarațiune declarațiunea
plural declarațiuni declarațiunile
genitiv-dativ singular declarațiuni declarațiunii
plural declarațiuni declarațiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: declarațiune
declarațiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.