10 definiții pentru comunicat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué.

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué.

comunicát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~e / E: comunica] 1 Informație oficială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. 2 (Mil) Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. 3-4 Comunicare (1-2).

COMUNICÁT, comunicate, s. n. Comunicare, informație oficială (în special în problemele de însemnătate națională și internațională) difuzată prin presă, prin radio etc. Un comunicat al primăriei dădu de știre că au fost aduse cincisprezece vagoane cu făină. PAS, Z. III 162. ♦ Buletin, prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul, în timp de război, asupra operațiilor militare.

COMUNICÁT s.n. Înștiințare, informație oficială difuzată prin presă, prin radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. ♦ Buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate, prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. [Cf. fr. communiqué, it. comunicato].

COMUNICÁT s. n. înștiințare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. *buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. (<fr. communiqué)

COMUNICÁT ~e n. 1) Înștiințare oficială, emisă de un organ în drept, referitoare la un eveniment important. 2) (în vreme de război) Buletin informativ despre mersul operațiilor militare. /<fr. communiqué

comunicat n. informațiune dată ziarelor de o autoritate superioară.

*comunicát n., pl.e (fr. communiqué). Lucru comunicat, informațiune dată de o autoritate p. a rectifica un zvon fals.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comunicát s. n., pl. comunicáte

comunicát s. n., pl. comunicáte

Intrare: comunicat (s.n.)
comunicat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comunicat
  • comunicatul
  • comunicatu‑
plural
  • comunicate
  • comunicatele
genitiv-dativ singular
  • comunicat
  • comunicatului
plural
  • comunicate
  • comunicatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comunicat (s.n.)

  • 1. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN un exemplu
    exemple
    • Un comunicat al primăriei dădu de știre că au fost aduse cincisprezece vagoane cu făină. PAS, Z. III 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: