3 intrări

Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decimetru sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr décimètre] 1 Unitate subdivizionară pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-un metru. 2 (Îs) ~ pătrat Unitate subdivizionară pentru suprafață, egală cu un pătrat cu latura de un decimetru (1). 3 (Îs) ~ cub Unitate subdivizionară pentru volum, egală cu un cub cu latura de un decimetru (1).

DECIMÉTRU, (1) decimetri, s. m., (2) decimetre, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru. 2. S. n. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. – Din fr. décimètre.

DECIMÉTRU, (1) decimetri, s. m., (2) decimetre, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru. 2. S. n. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. – Din fr. décimètre.

DECIMÉTRU, decimetri, s. m. Unitate de măsură subdivizionară de lungime, reprezentînd a zecea parte dintr-un metru. ♦ Instrument de măsură pentru lungimi gradat pe lungimea de zece centimetri.

DECIMÉTRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, reprezentând a zecea parte dintr-un metru. // s.n. Riglă gradată, lungă de un decimetru. ◊ s.m. Dublu-decimetru = instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm.[1] [Pl. (s.m.) -ri, (s.n.) -re. / cf. fr. décimètre]. modificată

  1. Am mutat acest subsens de la „unitate de măsură” la „riglă”. — gall

DECIMÉTRU I. s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru. II. s. n. riglă gradată, de zece centimetri. (< fr. décimètre)

DECIMÉTRU ~i m. Unitate de măsură a lungimii egală cu a zecea parte dintr-un metru. /<fr. décimetre

decimetru m. o zecime dintr’un metru.

*decimétru m. (déci- și metru). O zecime dintr’un metru. S.n., pl. e. Riglă de constatat această lungime.

DÚBLU2, -Ă, dubli, -e, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Adj. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis de câmp sau de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit în comedie, care constă în aducerea pe scenă a două personaje identice sau asemănătoare. – Din fr. double.

DÚBLU 2, -Ă, dubli, -e, adj. 1. Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult; îndoit. Doză dublă. Rație dublă.Scrisorile există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă. SADOVEANU, Z. C. 76. Teofil Steriu își începea ziua cu o cafea cu lapte dublă. C. PETRESCU, C. V. 140. ◊ Cuvînt (vorbă) cu dublu sens = cuvînt cu două înțelesuri; echivoc. În dublu exemplar = în două exemplare. Dublă bărbie v. bărbie. ◊ Compuse: dublu-decalitru (pl. dubli-decalitri) s. m. = unitate de măsură a capacității egală cu 20 de litri (folosită la măsurarea cerealelor); (concretizat) vas cu capacitatea de 20 de litri; dublu-decimetru (pl. dubli-decimetri) s. m. = instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici); dublu-ster (pl. dubli-steri) s. m. = unitate de măsură a volumului egală cu 2 metri cubi (folosită la măsurarea cubajului lemnelor). ◊ (Substantivat) Mi-a cerut dublul prețului stabilit. 2. Alcătuit din două elemente sau părți identice sau asemănătoare. Ușă dublă. Casetă cu fundul dublu. Fir dublu.Încăperea din fund nu mai e despărțită prin coloane, ci doar printr-o dublă draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83. ◊ (Adverbial, mai ales în expr.) A vedea dublu = a vedea două imagini ale aceluiași obiect, a vedea tulbure. ◊ (Sport) Dublu (băieți sau fete, sau mixt) = partidă de tenis sau de tenis de masă, la care participă cîte doi jucători de o parte și de alta. 3. (Sport, în expr.) Minge dublă = mișcare nereglementară constînd (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau mai multe ori în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în atingerea mingii de două ori de pămînt sau de masă.

DUBLU-DECIMÉTRU s.m. v. decimetru [în DN].

DUBLU-DECIMÉTRU s. m. riglă de 20 centimetri. (< fr. double-décimètre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decimétru (-me-tru) s. m., art. decimétrul; pl. decimétri, art. decimétrii; simb. dm

decimétru s. m. (sil. -tru), art. decimétrul; pl. decimétri, art. decimétrii; simb. dm

!dúblu-decimétru (du-blu-, -me-tru) s. m., art. dúblu-decimétrul; pl. dúblu-decimétri, art. dúblu-decimétrii

dúblu-decimétru s. m. (sil. -blu; -tru), pl. dúbli-decimétri

Intrare: decimetru (riglă)
decimetru2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decimetru
  • decimetrul
  • decimetru‑
plural
  • decimetre
  • decimetrele
genitiv-dativ singular
  • decimetru
  • decimetrului
plural
  • decimetre
  • decimetrelor
vocativ singular
plural
Intrare: decimetru (u.m.)
decimetru1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: -me-tru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decimetru
  • decimetrul
  • decimetru‑
plural
  • decimetri
  • decimetrii
genitiv-dativ singular
  • decimetru
  • decimetrului
plural
  • decimetri
  • decimetrilor
vocativ singular
plural
dm simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • dm
Intrare: dublu-decimetru
dublu-decimetru substantiv masculin
  • silabație: du-blu-de-ci-me-tru
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu-decimetru
  • dublu-decimetrul
plural
  • dublu-decimetri
  • dublu-decimetrii
genitiv-dativ singular
  • dublu-decimetru
  • dublu-decimetrului
plural
  • dublu-decimetri
  • dublu-decimetrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decimetru (riglă)

  • 1. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

decimetru (u.m.) dm

  • 1. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol dm
    surse: DOOM 2

etimologie:

dublu-decimetru

  • 1. Instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm.
    surse: DN

etimologie: