2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decimat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decima] 1-3 Decimare (1-3)

decimat2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, V. 86 / Pl: ~ați, ~e / E: decima] 1 (În Roma antică și în Evul Mediu; d. soldați) Care a fost omorât prin decimare (1). 2 (În Roma antică și în Evul Mediu; d. unități militare) Din care s-a omorât fiecare al zecelea soldat, pentru pedepsire. 3 (D. colectivități) Care are numărul foarte redus (din cauza unor boli, a războaielor etc.). 4 (Fig; rar) Care a fost criticat foarte sever.

DECIMÁT, -Ă, decimați, -te, adj. (Despre o colectivitate) Din care au murit foarte mulți (uciși de războaie, de epidemii).

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

decima2 vt [At: ROM. LIT. 841/29 / Pzi: ~mez / E: fr décimer, lat decimare] 1 (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat Si: (înv) a zecima. 2 (D. războaie, epidemii etc.) A omorî în număr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever.

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DECIMÁ, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre războaie și despre epidemii; cu privire la colectivități) A ucide, a omorî în număr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la Fîntîna Albă. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani și în epoca feudală) A pedepsi o trupă de soldați, executînd pe unul din zece, ales prin tragere la sorți.

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)

A DECIMÁ ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporții mari: a cosi; a zeciui. 2) (unități militare din Roma antică și evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare

*deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză

decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. și pl. decimeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.

DECIMA vb. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.)

Intrare: decimat
decimat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decimat
  • decimatul
  • decimatu‑
  • decima
  • decimata
plural
  • decimați
  • decimații
  • decimate
  • decimatele
genitiv-dativ singular
  • decimat
  • decimatului
  • decimate
  • decimatei
plural
  • decimați
  • decimaților
  • decimate
  • decimatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decima (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decima
  • decimare
  • decimat
  • decimatu‑
  • decimând
  • decimându‑
singular plural
  • decimea
  • decimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decimez
(să)
  • decimez
  • decimam
  • decimai
  • decimasem
a II-a (tu)
  • decimezi
(să)
  • decimezi
  • decimai
  • decimași
  • decimaseși
a III-a (el, ea)
  • decimea
(să)
  • decimeze
  • decima
  • decimă
  • decimase
plural I (noi)
  • decimăm
(să)
  • decimăm
  • decimam
  • decimarăm
  • decimaserăm
  • decimasem
a II-a (voi)
  • decimați
(să)
  • decimați
  • decimați
  • decimarăți
  • decimaserăți
  • decimaseți
a III-a (ei, ele)
  • decimea
(să)
  • decimeze
  • decimau
  • decima
  • decimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decimat

  • 1. (Despre o colectivitate) Din care au murit foarte mulți (uciși de războaie, de epidemii).
    surse: DLRLC

etimologie:

decima (vb.)

etimologie: