3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÉCIMA1 s. f. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

décima1 sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: lat decima] (Trs; în Evul Mediu) Dijmă plătită Bisericii catolice de către iobagi, țărani liberi, târgoveți și micii nobili.

decima2 vt [At: ROM. LIT. 841/29 / Pzi: ~mez / E: fr décimer, lat decimare] 1 (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat Si: (înv) a zecima. 2 (D. războaie, epidemii etc.) A omorî în număr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever.

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DÉCIMA1 s. f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.

DECIMÁ, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre războaie și despre epidemii; cu privire la colectivități) A ucide, a omorî în număr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la Fîntîna Albă. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani și în epoca feudală) A pedepsi o trupă de soldați, executînd pe unul din zece, ales prin tragere la sorți.

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)

A DECIMÁ ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporții mari: a cosi; a zeciui. 2) (unități militare din Roma antică și evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare

decimà v. a prăpădi mulți: ciuma decimează pe locuitori.

DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.

DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.

décimă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 82/14 / Pl: ~me / E: fr décime, it decima, lat decima] 1 (Îvr) A zecea parte dintr-o unitate monetară. 2 (Îvr) Grup de zece persoane, de zece obiecte etc. de același fel. 3 (Rar; îs) Rimă ~ Rimă din zece în zece versuri. 4 (Muz) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. 5 (Muz; rar) A zecea treaptă de la o treaptă dată.

DÉCIMĂ s.f. 1. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte (o treaptă și o octavă). ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. 2. Strofă de zece versuri. [< it. decima, cf. lat. decima – zecime].

DÉCIMĂ s. f. 1. (muz.) interval de zece trepte într-o gamă diatonică (o terță peste octavă). 2. strofă de zece versuri. (< it. decima)

décimă f., pl. e (lat. décima [pars], a zecea [parte], d. decem, zece. V. dijmă). Zecĭuială, dijmă: decima luĭ Saladin.

*deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză

decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. și pl. decimeáză

arată toate definițiile

Intrare: decima (dijmă)
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decima
  • decima
plural
genitiv-dativ singular
  • decime
  • decimei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: decima (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decima
  • decimare
  • decimat
  • decimatu‑
  • decimând
  • decimându‑
singular plural
  • decimea
  • decimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decimez
(să)
  • decimez
  • decimam
  • decimai
  • decimasem
a II-a (tu)
  • decimezi
(să)
  • decimezi
  • decimai
  • decimași
  • decimaseși
a III-a (el, ea)
  • decimea
(să)
  • decimeze
  • decima
  • decimă
  • decimase
plural I (noi)
  • decimăm
(să)
  • decimăm
  • decimam
  • decimarăm
  • decimaserăm
  • decimasem
a II-a (voi)
  • decimați
(să)
  • decimați
  • decimați
  • decimarăți
  • decimaserăți
  • decimaseți
a III-a (ei, ele)
  • decimea
(să)
  • decimeze
  • decimau
  • decima
  • decimaseră
Intrare: decimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decimă
  • decima
plural
  • decime
  • decimele
genitiv-dativ singular
  • decime
  • decimei
plural
  • decime
  • decimelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decima (dijmă)

  • 1. în Evul Mediu Transilvania Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili.
    surse: DEX '09

etimologie:

decima (vb.)

etimologie:

decimă

  • 1. muzică Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Treapta a zecea de la o treaptă dată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Strofă de zece versuri.
    surse: DN

etimologie: