3 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

decimá2 vt [At: ROM. LIT. 841/29 / Pzi: ~mez / E: fr décimer, lat decimare] 1 (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat Si: (înv) a zecima. 2 (D. războaie, epidemii etc.) A omorî în număr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever.

décima1 sf [At: DN3 / Pl: ~me / E: lat decima] (Trs; în Evul Mediu) Dijmă plătită Bisericii catolice de către iobagi, țărani liberi, târgoveți și micii nobili.

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DÉCIMA1 s. f. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DÉCIMA1 s. f. (În evul mediu, în Transilvania) Dijmă plătită Bisericii catolice de către țăranii liberi, iobagi, târgoveți și micii nobili. – Cuv. lat.

DECIMÁ, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre războaie și despre epidemii; cu privire la colectivități) A ucide, a omorî în număr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la Fîntîna Albă. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani și în epoca feudală) A pedepsi o trupă de soldați, executînd pe unul din zece, ales prin tragere la sorți.

decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză

decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. și pl. decimeáză

DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)

A DECIMÁ ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporții mari: a cosi; a zeciui. 2) (unități militare din Roma antică și evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare

decimà v. a prăpădi mulți: ciuma decimează pe locuitori.

décimă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 82/14 / Pl: ~me / E: fr décime, it decima, lat decima] 1 (Îvr) A zecea parte dintr-o unitate monetară. 2 (Îvr) Grup de zece persoane, de zece obiecte etc. de același fel. 3 (Rar; îs) Rimă ~ Rimă din zece în zece versuri. 4 (Muz) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. 5 (Muz; rar) A zecea treaptă de la o treaptă dată.

DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.

DÉCIMĂ, decime, s. f. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte, format dintr-o octavă și o terță. ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. – Din it. decima.

décimă s. f., g.-d. art. décimei; pl. décime

decímă (muz.) s. f., g.-d. art. decímei; pl. decíme

Intrare: decimă
decimă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decimă decima
plural decime decimele
genitiv-dativ singular decime decimei
plural decime decimelor
vocativ singular
plural
Intrare: decima (dijmă)
decima (s.f.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decima decima
plural
genitiv-dativ singular decime decimei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: decima (vb.)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decima decimare decimat decimând singular plural
decimea decimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decimez (să) decimez decimam decimai decimasem
a II-a (tu) decimezi (să) decimezi decimai decimași decimaseși
a III-a (el, ea) decimea (să) decimeze decima decimă decimase
plural I (noi) decimăm (să) decimăm decimam decimarăm decimaserăm, decimasem*
a II-a (voi) decimați (să) decimați decimați decimarăți decimaserăți, decimaseți*
a III-a (ei, ele) decimea (să) decimeze decimau decima decimaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)