2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

decernáre sf [At: ODOBESCU, S. II, 354 / V: (înv) ~cérnere / Pl: ~nắri / E: decerna] 1 Acordare în mod solemn a unor decorații, premii, titluri etc Si: decernat1 (1). 2 (Iuz) Pronunțare a unei pedepse Si: decernat1 (2).

DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.

DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.

DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna. Decernarea premiilor Stalin reprezintă în fiecare an un eveniment de seamă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/2.

decernáre s. f., g.-d. art. decernắrii; pl. decernắri

decernáre s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări

DECERNÁRE s. v. conferire.

DECERNÁRE s.f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna].

decerná vt [At: HELIADE, O. I, 331 / V: (înv) ~cérne / Pzi: decérn și (rar) ~néz / E: fr décerner, lat decernere] 1 (C. i. decorații, premii, titluri etc.) A acorda în mod solemn. 2 (Iuz) A pronunța o pedeapsă.

DECERNÁ, decernez, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Prez. ind. și: decérn. Var.: (înv.) decérne vb. III] – Din fr. décerner, lat. decernere.

DECERNÁ, decérn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Var.: (înv.) decérne vb. III.] – Din fr. décerner, lat. decernere.

DECÉRNE vb. III v. decerna.

DECERNÁ, decérn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (o răsplată, un premiu, o decorație). (Refl. pas.) În cadrul unei festivități... s-au decernat premiile autorilor celor mai valoroase lucrări dintre cele prezentate la concurs. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. – Forme gramaticale: (cu amestecul unor forme de la infinitivul învechit de conjugarea a III-a) prez. ind. pers. 3 decerne, decern; prez. conj. pers. 3 sg. și pl. să decearnă; viitor voi decerna și voi decerne; condițional aș decerna și aș decerne. – Variantă: decérne (ODOBESCU, S. II 351) vb. III.

decerná (a~) vb., ind. prez. 3 decerneáză; conj. prez. 3 să decernéze

decerná vb., ind. prez. 1 sg. decernéz / decérn, 3 sg. și pl. decerneáză / decérnă; conj. prez. 3 sg. și pl. decernéze / deceárnă

DECERNÁ vb. I. tr. A da, a acorda, a conferi (o decorație, un premiu etc.). [P.i. decérn, conj. -cearnă. / < fr. décerner, cf. lat. decernere].

DECERNÁ vb. tr. a acorda, a conferi (o decorație, un premiu). (< fr. décerna, lat. decernere)

Intrare: decerna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decerna decernare decernat decernând singular plural
decernea decernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decernez (să) decernez decernam decernai decernasem
a II-a (tu) decernezi (să) decernezi decernai decernași decernaseși
a III-a (el, ea) decernea (să) decerneze decerna decernă decernase
plural I (noi) decernăm (să) decernăm decernam decernarăm decernaserăm, decernasem*
a II-a (voi) decernați (să) decernați decernați decernarăți decernaserăți, decernaseți*
a III-a (ei, ele) decernea (să) decerneze decernau decerna decernaseră
Conjugare nerecomandată.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decerna decernare decernat decernând singular plural
decernă decernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decern (să) decern decernam decernai decernasem
a II-a (tu) decerni (să) decerni decernai decernași decernaseși
a III-a (el, ea) decernă (să) decearnă decerna decernă decernase
plural I (noi) decernăm (să) decernăm decernam decernarăm decernaserăm, decernasem*
a II-a (voi) decernați (să) decernați decernați decernarăți decernaserăți, decernaseți*
a III-a (ei, ele) decernă (să) decearnă decernau decerna decernaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decerne decernere decernut decernând singular plural
decerne decerneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decern (să) decern decerneam decernui decernusem
a II-a (tu) decerni (să) decerni decerneai decernuși decernuseși
a III-a (el, ea) decerne (să) decearnă decernea decernu decernuse
plural I (noi) decernem (să) decernem decerneam decernurăm decernuserăm, decernusem*
a II-a (voi) decerneți (să) decerneți decerneați decernurăți decernuserăți, decernuseți*
a III-a (ei, ele) decern (să) decearnă decerneau decernu decernuseră
Intrare: decernare
decernare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decernare decernarea
plural decernări decernările
genitiv-dativ singular decernări decernării
plural decernări decernărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)