2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

decela vt [At: MDENC / Pzi: ~léz / E: fr déceler] 1 (Liv; înv) A descoperi ceea ce este ascuns Si: a dezvălui, ci revela. 2-3 A distinge existența (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.

DECELÁ vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].

DECELÁ vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)

A DECELÁ ~éz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /<fr. déceler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decelá (a ~) vb., ind. prez. 3 deceleáză

decelá vb., ind. prez. 1 sg. deceléz, 3 sg. și pl. deceleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.

decela vb. v. DESCOPERI. DEZVĂLUI. RELEVA.

Intrare: decelat
decelat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decelat
  • decelatul
  • decelatu‑
  • decela
  • decelata
plural
  • decelați
  • decelații
  • decelate
  • decelatele
genitiv-dativ singular
  • decelat
  • decelatului
  • decelate
  • decelatei
plural
  • decelați
  • decelaților
  • decelate
  • decelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decela
  • decelare
  • decelat
  • decelatu‑
  • decelând
  • decelându‑
singular plural
  • decelea
  • decelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decelez
(să)
  • decelez
  • decelam
  • decelai
  • decelasem
a II-a (tu)
  • decelezi
(să)
  • decelezi
  • decelai
  • decelași
  • decelaseși
a III-a (el, ea)
  • decelea
(să)
  • deceleze
  • decela
  • decelă
  • decelase
plural I (noi)
  • decelăm
(să)
  • decelăm
  • decelam
  • decelarăm
  • decelaserăm
  • decelasem
a II-a (voi)
  • decelați
(să)
  • decelați
  • decelați
  • decelarăți
  • decelaserăți
  • decelaseți
a III-a (ei, ele)
  • decelea
(să)
  • deceleze
  • decelau
  • decela
  • decelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decela

  • 1. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: distinge
  • 2. livresc A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență.

etimologie: