2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECAVÁRE, decavări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.

decavare sf [At: IBRĂILEANU, S. 86 / Pl: ~vări / E: decava] (Fam) 1-2 (Pierdere sau) provocare a pierderii banilor cuiva Si: decavat1 (1-2). 3-4 (Dare sau) luare a banilor cuiva Si: decavat1 (3-4). 5-6 (Rămânere sau) lăsare a cuiva fără un ban Si: decavat1 (5-6). 7 (Spc) Ruinare la jocuri de noroc Si: decavat1 (7).

DECAVÁRE, decavări, s. f. Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.

DECAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decava. [< decava].

DECAVÁ, decavez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. décaver.

DECAVÁ, decavez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. décaver.

decava vrt [At: CADE / Pzi: ~vez / E: fr décaver] (Fam) 1-2 (A pierde sau) face pe cineva să piardă toți banii. 3-4 (A da sau) a lua cuiva toți banii. 5-6 (A rămâne sau) a lăsa pe cineva fără un ban. 7-8 (Spc) A (se) ruina la jocuri de noroc.

DECAVÁ, decavez, vb. I. Tranz. (Franțuzism, folosit mai ales în argoul jucătorilor de cărți) A lăsa pe cineva fără un ban; a ruina, a lăsa lefter. ♦ Refl. A pierde toți banii (mai ales la joc); a cheltui ultimul ban. S-a decavat prefectul. DUMITRIU, B. F. 129.

DECAVÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A lua (cuiva) toți banii, a face să-și piardă sau a pierde toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). [< fr. décaver].

DECAVÁ vb. tr., refl. (fam.) a pierde sau a face să-și piardă toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). (< fr. décaver)

A SE DECAVÁ mă ~éz intranz. fam. (despre persoane) A pierde toți banii (la jocurile de noroc); a deveni sărac. /<fr. décaver

A DECAVÁ ~éz tranz. fam. A face să se decaveze. /<fr. décaver

*decavéz v. tr. (fr. dé-caver, d. cave, sumă de banĭ pe care jucătoru și-o pune înainte, d. caver, care vin d. it. cavare, a scobi, adică „a scoate banĭ la joc”, lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, ĭaŭ cuĭva toțĭ baniĭ la joc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decaváre (fam.) s. f., g.-d. art. decavắrii; pl. decavắri

decaváre s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări

decavá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 decaveáză

decavá vb., ind. prez. 1 sg. decavéz, 3 sg. și pl. decaveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECAVÁRE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare.

decavare s. v. RUINARE. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTARE.

DECAVÁ vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta.

decava vb. v. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA.

arată toate definițiile

Intrare: decavare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decavare
  • decavarea
plural
  • decavări
  • decavările
genitiv-dativ singular
  • decavări
  • decavării
plural
  • decavări
  • decavărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decava
  • decavare
  • decavat
  • decavatu‑
  • decavând
  • decavându‑
singular plural
  • decavea
  • decavați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decavez
(să)
  • decavez
  • decavam
  • decavai
  • decavasem
a II-a (tu)
  • decavezi
(să)
  • decavezi
  • decavai
  • decavași
  • decavaseși
a III-a (el, ea)
  • decavea
(să)
  • decaveze
  • decava
  • decavă
  • decavase
plural I (noi)
  • decavăm
(să)
  • decavăm
  • decavam
  • decavarăm
  • decavaserăm
  • decavasem
a II-a (voi)
  • decavați
(să)
  • decavați
  • decavați
  • decavarăți
  • decavaserăți
  • decavaseți
a III-a (ei, ele)
  • decavea
(să)
  • decaveze
  • decavau
  • decava
  • decavaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decavare

etimologie:

  • vezi decava
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decava

  • 1. familiar A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc).
    exemple
    • S-a decavat prefectul. DUMITRIU, B. F. 129.
      surse: DLRLC

etimologie: