2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

decaváre sf [At: IBRĂILEANU, S. 86 / Pl: ~vắri / E: decava] (Fam) 1-2 (Pierdere sau) provocare a pierderii banilor cuiva Si: decavat1 (1-2). 3-4 (Dare sau) luare a banilor cuiva Si: decavat1 (3-4). 5-6 (Rămânere sau) lăsare a cuiva fară un ban Si: decavat1 (5-6). 7 (Spc) Ruinare la jocuri de noroc Si: decavat1 (7).

DECAVÁRE, decavări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.

DECAVÁRE, decavări, s. f. Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.

decaváre (fam.) s. f., g.-d. art. decavắrii; pl. decavắri

decaváre s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări

DECAVÁRE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare.

DECAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decava. [< decava].

decavá vrt [At: CADE / Pzi: ~véz / E: fr décaver] (Fam) 1-2 (A pierde sau) face pe cineva să piardă toți banii. 3-4 (A da sau) a lua cuiva toți banii. 5-6 (A rămâne sau) a lăsa pe cineva fară un ban. 7-8 (Spc) A (se) ruina la jocuri de noroc.

DECAVÁ, decavez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. décaver.

DECAVÁ, decavez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. décaver.

DECAVÁ, decavez, vb. I. Tranz. (Franțuzism, folosit mai ales în argoul jucătorilor de cărți) A lăsa pe cineva fără un ban; a ruina, a lăsa lefter. ♦ Refl. A pierde toți banii (mai ales la joc); a cheltui ultimul ban. S-a decavat prefectul. DUMITRIU, B. F. 129.

decavá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 decaveáză

decavá vb., ind. prez. 1 sg. decavéz, 3 sg. și pl. decaveáză

DECAVÁ vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta.

DECAVÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A lua (cuiva) toți banii, a face să-și piardă sau a pierde toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). [< fr. décaver].

DECAVÁ vb. tr., refl. (fam.) a pierde sau a face să-și piardă toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). (< fr. décaver)

decavá (decavéz, decavát), vb. – A curăța, a pierde toți banii la joc. Fr. décaver. Termen de joc. – Der. decavat, s. m. (persoană care a pierdut totul la joc; sărman, om sărac).

A SE DECAVÁ mă ~éz intranz. fam. (despre persoane) A pierde toți banii (la jocurile de noroc); a deveni sărac. /<fr. décaver

A DECAVÁ ~éz tranz. fam. A face să se decaveze. /<fr. décaver

*decavéz v. tr. (fr. dé-caver, d. cave, sumă de banĭ pe care jucătoru și-o pune înainte, d. caver, care vin d. it. cavare, a scobi, adică „a scoate banĭ la joc”, lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, ĭaŭ cuĭva toțĭ baniĭ la joc.

Intrare: decava
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decava decavare decavat decavând singular plural
decavea decavați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decavez (să) decavez decavam decavai decavasem
a II-a (tu) decavezi (să) decavezi decavai decavași decavaseși
a III-a (el, ea) decavea (să) decaveze decava decavă decavase
plural I (noi) decavăm (să) decavăm decavam decavarăm decavaserăm, decavasem*
a II-a (voi) decavați (să) decavați decavați decavarăți decavaserăți, decavaseți*
a III-a (ei, ele) decavea (să) decaveze decavau decava decavaseră
Intrare: decavare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decavare decavarea
plural decavări decavările
genitiv-dativ singular decavări decavării
plural decavări decavărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)