2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECAVARE, decavări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.

decavare sf [At: IBRĂILEANU, S. 86 / Pl: ~vări / E: decava] (Fam) 1-2 (Pierdere sau) provocare a pierderii banilor cuiva Si: decavat1 (1-2). 3-4 (Dare sau) luare a banilor cuiva Si: decavat1 (3-4). 5-6 (Rămânere sau) lăsare a cuiva fără un ban Si: decavat1 (5-6). 7 (Spc) Ruinare la jocuri de noroc Si: decavat1 (7).

DECAVARE, decavări, s. f. Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.

DECAVARE s.f. Acțiunea de a (se) decava. [< decava].

DECAVA, decavez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. décaver.

DECAVA, decavez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). – Din fr. décaver.

decava vrt [At: CADE / Pzi: ~vez / E: fr décaver] (Fam) 1-2 (A pierde sau) face pe cineva să piardă toți banii. 3-4 (A da sau) a lua cuiva toți banii. 5-6 (A rămâne sau) a lăsa pe cineva fără un ban. 7-8 (Spc) A (se) ruina la jocuri de noroc.

DECAVA, decavez, vb. I. Tranz. (Franțuzism, folosit mai ales în argoul jucătorilor de cărți) A lăsa pe cineva fără un ban; a ruina, a lăsa lefter. ♦ Refl. A pierde toți banii (mai ales la joc); a cheltui ultimul ban. S-a decavat prefectul. DUMITRIU, B. F. 129.

DECAVA vb. I. tr., refl. (Fam.) A lua (cuiva) toți banii, a face să-și piardă sau a pierde toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). [< fr. décaver].

DECAVA vb. tr., refl. (fam.) a pierde sau a face să-și piardă toți banii, a (se) ruina (la jocul de cărți). (< fr. décaver)

A DECAVA ~ez tranz. fam. A face să se decaveze. /<fr. décaver

A SE DECAVA mă ~ez intranz. fam. (despre persoane) A pierde toți banii (la jocurile de noroc); a deveni sărac. /<fr. décaver

*decavéz v. tr. (fr. dé-caver, d. cave, sumă de banĭ pe care jucătoru și-o pune înainte, d. caver, care vin d. it. cavare, a scobi, adică „a scoate banĭ la joc”, lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, ĭaŭ cuĭva toțĭ baniĭ la joc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decavare (fam.) s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări

decavare (fam.) s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări

decavare s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări

decava (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. decavez, 3 decavea; conj. prez. 1 sg. să decavez, 3 să decaveze

decava (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 decavea

decava vb., ind. prez. 1 sg. decavez, 3 sg. și pl. decavea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECAVARE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare.

decavare s. v. RUINARE. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTARE.

DECAVA vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta.

decava vb. v. CALICI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

decava (decavez, decavat), vb. – A curăța, a pierde toți banii la joc. Fr. décaver. Termen de joc. – Der. decavat, s. m. (persoană care a pierdut totul la joc; sărman, om sărac).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

decava, decavez I. v. t. a da sau a lua cuiva toți banii (la un joc de noroc) II. v. r. a se ruina (la jocurile de noroc)

Intrare: decavare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decavare
  • decavarea
plural
  • decavări
  • decavările
genitiv-dativ singular
  • decavări
  • decavării
plural
  • decavări
  • decavărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decava
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decava
  • decavare
  • decavat
  • decavatu‑
  • decavând
  • decavându‑
singular plural
  • decavea
  • decavați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decavez
(să)
  • decavez
  • decavam
  • decavai
  • decavasem
a II-a (tu)
  • decavezi
(să)
  • decavezi
  • decavai
  • decavași
  • decavaseși
a III-a (el, ea)
  • decavea
(să)
  • decaveze
  • decava
  • decavă
  • decavase
plural I (noi)
  • decavăm
(să)
  • decavăm
  • decavam
  • decavarăm
  • decavaserăm
  • decavasem
a II-a (voi)
  • decavați
(să)
  • decavați
  • decavați
  • decavarăți
  • decavaserăți
  • decavaseți
a III-a (ei, ele)
  • decavea
(să)
  • decaveze
  • decavau
  • decava
  • decavaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decavare, decavărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi decava DEX '09 DEX '98 DN

decava, decavezverb

  • 1. familiar A pierde sau a face să piardă toți banii, a da sau a lua (cuiva) toți banii, a rămâne sau a lăsa pe cineva fără un ban, a (se) ruina (la jocul de cărți sau la alte jocuri de noroc). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote S-a decavat prefectul. DUMITRIU, B. F. 129. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.