9 definiții pentru decavare
Explicative DEX
DECAVARE, decavări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.
decavare sf [At: IBRĂILEANU, S. 86 / Pl: ~vări / E: decava] (Fam) 1-2 (Pierdere sau) provocare a pierderii banilor cuiva Si: decavat1 (1-2). 3-4 (Dare sau) luare a banilor cuiva Si: decavat1 (3-4). 5-6 (Rămânere sau) lăsare a cuiva fără un ban Si: decavat1 (5-6). 7 (Spc) Ruinare la jocuri de noroc Si: decavat1 (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECAVARE, decavări, s. f. Acțiunea de a (se) decava și rezultatul ei. – V. decava.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DECAVARE s.f. Acțiunea de a (se) decava. [< decava].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
decavare (fam.) s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decavare (fam.) s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decavare s. f., g.-d. art. decavării; pl. decavări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DECAVARE s. v. ruinare, sărăcire, scăpătare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decavare s. v. RUINARE. SĂRĂCIRE. SCĂPĂTARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
decavare, decavărisubstantiv feminin
etimologie:
- decava DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.