12 definiții pentru debandadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade.

DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade.

debandádă sf [At: BRĂESCU, M. P. 98 / Pl: ~de / E: fr débandade] Dezordine.

DEBANDÁDĂ s. f. Neorînduială, dezordine, dezorientare, zăpăceală. Cred că este vorba despre acte de debandadă de deosebită gravitate, comise în împrejurări... cu totul obscure. GALAN, Z. R. 155. Fac direct răspunzători pe comandanții de companii, atrăgînd pentru ultima oară atenția... că nu se mai tolerează nici o debandadă. BRĂESCU, V. A. 17. ◊ Loc. adv. În debandadă = în mod dezordonat, în neorînduială. Trupele inamice s-au retras în debandadă.

DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială; dezordine. [< fr. débandade].

DEBANDÁDĂ s. f. dezorganizare. (< fr. débandade)

DEBANDÁDĂ f. 1) Lipsă de ordine; harababură; dezordine. 2) Lipsă de organizare, de disciplină. /<fr. débandade

*debandádă f., pl. e (fr. débandade, d. bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unuĭ grup: debandada unuĭ partid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debandádă s. f., g.-d. art. debandádei

debandádă s. f., g.-d. art. debandádei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBANDÁDĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, (livr.) degringoladă, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.)

DEBANDA s. dezordine, dezorganizare, haos, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.)

Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină

Intrare: debandadă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debanda
  • debandada
plural
genitiv-dativ singular
  • debandade
  • debandadei
plural
vocativ singular
plural

debandadă

etimologie: