13 definiții pentru deșucheat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Pref. de- + șucheat.

deșucheat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 221 / Pl: ~ați, ~e / E: des- + șucheat] (Pfm) 1 Care este nebun. 2 Care este neastâmpărat. 3 (D. oameni, faptele, sentimentele lor) Care este imoral. 4 Îmbrăcat neglijent.

DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Des1- + șucheat (reg. „smintit” < magh.).

DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor) 1. Nebun, smintit, țicnit, într-o ureche. Cei mai mulți [dintre fiii de împărați] erau năzuroși, tembeli și deșucheați. ISPIRESCU, L. 22. ◊ (Substantivat) Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. 2. Dezmățat, destrăbălat, deșănțat. Vorbe deșucheate.La Arnoteni pînă și casa unde stăteau părea deșucheată. M. I. CARAGIALE, C. 127. Copilul se scoală și-ncepe iar jocul... Acu mișcările și gesturile sînt și mai deșucheate... Cu-ncetul însă membrele pierd siguranța și simetria mișcărilor. CARAGIALE, O. I 302.

DEȘUCHEÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. 1) Care nu este obișnuit cu ordinea; dezordonat; neglijent. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; țicnit; smintit; trăsnit. [Sil. -cheat] /des- + șucheat

deșuchĭát și -cheát, -ă adj. (din șuchet). Vest. Șuchet. P. -chĭa-, -chea-, cp. cu truncheat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșucheát (pop.) adj. m., pl. deșucheáți; f. deșucheátă, pl. deșucheáte

deșucheát adj. m.(sil. -cheat), pl. deșucheáți; f. sg. deșucheátă, pl. deșucheáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘUCHEÁT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, deșănțat, dezmățat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu.

DEȘUCHEÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, obscen, smintit, țicnit.

deșucheat adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEȘĂNȚAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PERVERTIT. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. STRICAT. TRIVIAL. VICIOS. VULGAR. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

deșucheat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Intrare: deșucheat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșucheat
  • deșucheatul
  • deșucheatu‑
  • deșuchea
  • deșucheata
plural
  • deșucheați
  • deșucheații
  • deșucheate
  • deșucheatele
genitiv-dativ singular
  • deșucheat
  • deșucheatului
  • deșucheate
  • deșucheatei
plural
  • deșucheați
  • deșucheaților
  • deșucheate
  • deșucheatelor
vocativ singular
  • deșucheatule
  • deșucheate
  • deșuchea
  • deșucheato
plural
  • deșucheaților
  • deșucheatelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșucheat popular adesea substantivat

  • comentariu Despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 1. Într-o ureche.
    exemple
    • Cei mai mulți [dintre fiii de împărați] erau năzuroși, tembeli și deșucheați. ISPIRESCU, L. 22.
      surse: DLRLC
    • Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Vorbe deșucheate.
      surse: DLRLC
    • La Arnoteni pînă și casa unde stăteau părea deșucheată. M. I. CARAGIALE, C. 127.
      surse: DLRLC
    • Copilul se scoală și-ncepe iar jocul... Acu mișcările și gesturile sînt și mai deșucheate... Cu-ncetul însă membrele pierd siguranța și simetria mișcărilor. CARAGIALE, O. I 302.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix de- + șucheat.
    surse: DEX '09