3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTÁT s. n. Deșteptare. – V. deștepta.

DEȘTEPTÁT s. n. Deșteptare. – V. deștepta.

deșteptat2, ~ă a [At: PRAV. 283 / Pl: ~ați, ~e / E: deștepta] 1 (Înv) Înviat. 2 Care s-a trezit din somn. 3 (Fig) Scos dintr-o stare de inerție, de indiferență, de înapoiere. 4 (Fig) Care a dobândit conștiință. 5 (Fig) Scos la iveală dintr-o stare latentă. 6 (Fig) Care s-a trezit din starea de amorțeală, de reverie. 7 (Înv) Deștept (2).

deșteptat1 sn [At: CARAGIALE, O. II, 213 / Pl: ~uri / E: deștepta] 1-9 Deșteptare (1-2, 4-9, 11).

DEȘTEPTÁT s. n. Faptul de a se deștepta din somn; (concretizat) momentul deșteptării. Pe la deșteptatul rîndunicilor. CARAGIALE, S. N. 205.

DEȘTEPTÁ, deștépt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorțeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viață. 2. Refl. (Despre sentimente, dorințe, idei etc.) A se ivi, a apărea; a se stârni, a se dezlănțui. 3. Refl. A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă, să-și dea seama de realități. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Lat. dispectare.

deșteptá [At: CORESI, EV. 88 / V: (înv) dăș~, diș~ / Pzi: ~épt / E: deștept] 1-2 vtr A (se) trezi din somn Si: a (se) scula. 3-4 vtr A (se) trezi din starea de leșin Si: (reg) a (se) întrema. 5-6 vtr (Fig) A (se) trezi din starea de amorțeală, de visare etc. 7-8 vtr (Îvp) (A face să revină sau) a reveni la viață Si: a învia. 9-10 vtr (Fig) (A scoate sau) a ieși dintr-o stare de inerție. 11 vr (Pex; fig) A deveni conștient de ceva. 12 vt (Fig) A trezi interesul față de cineva sau de ceva. 13 vr (Fig) A se manifesta ceea ce este virtual într-o ființă. 14 vr (Fig) A scoate la iveală. 15 vr (Fig) A deveni mai inteligent. 16 vr (Pex) A se cultiva. 17 vr (Fig; d. natură) A învia. 18 vr (Înv) A se dezlănțui. corectată

diștepta[1] v vz deștepta modificată

  1. În original, incorect tipărit: diștetba. — LauraGellner

DEȘTEPTÁ, deștépt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorțeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viață. 2. Refl. (Despre sentimente, dorințe, idei etc.) A se ivi, a apărea; a se stârni, a se dezlănțui. 3. Refl. A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă, să-și dea seama de realități. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil lat. de-excitare.

DEȘTEPTÁ, deștépt, vb. I. Refl. 1. (Uneori determinat prin «din somn») A se trezi, a se scula din somn. Flăcăul tresări... din somn și se deșteptă. PREDA, Î. 176. Stoicea dormi un pui de somn... și cînd razele îl înțepară în pleoape se deșteptă. GALACTION, O. I 46. Se ridică de mijloc și privi de jur împrejur zîmbind, ca un om care se deșteaptă plin de mulțumire după un somn bun cu vise plăcute. CARAGIALE, P. 133. ◊ Fig. Un duruit de ciocănitoare, un țîrîit de pasere măruntă, un muget moale de căprior se deșteptau din somnul pădurii. SADOVEANU, O. VII 37. Deșteaptă-te, tu vînt de sud, Ridică-te, tu criveț! COȘBUC, P. II 219. ◊ Tranz. Se culcă atent, cu mișcări prevăzătoare, să nu-l deștepte pe Levi. SAHIA, N. 108. Fabricile continuau... să deștepte mahalalele vecine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11. În toată dimineața, copilița noastră vine de ne deșteaptă. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Neobișnuit, subiectul e ochiul) La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. EMINESCU, O. I 142. 2. Fig. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A se trezi din letargie, dintr-o stare de amețeală, de amorțeală, din visare etc.; p. ext. a reveni la viață, a începe o viață nouă. Cezar, ca deșteptat din distracție, se întoarce repede. CAMIL PETRESCU, T. III 448. Călătorul tresări, deșteptat din gîndurile lui depărtate. C. PETRESCU, A. 287. Iată, lumea se deșteaptă din adînca-i letargie! ALECSANDRI, P. A. 81. Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii... Nu știu cît ținu astă fantasmagorie, căci, cînd m-am deșteptat, eram singură. NEGRUZZI, S. I 54. ◊ Fig. Cum se deșteaptă firea-nveselită, Și rîde soarele a sărbătoare! CERNA, P. 160. ◊ Tranz. O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semihalucinația turburătoare. IBRĂILEANU, A. 126. 3. A apărea, a lua ființă, a se întrupa, a se produce. Gore simțise cum se deșteaptă în el prăvăliașul de odinioară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 156. În mine s-a deșteptat duh de neliniște. SADOVEANU, P. M. 140. Alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 36. ◊ Tranz. (Cu privire la un sentiment, o dorință, o idee, o bănuială etc.) Sînt ființe care... deșteaptă în noi o vie curiozitate. M. I. CARAGIALE, C. 33. Tu... ai deșteptat în mine poetice simțiri. ALECSANDRI, P. A. 63. Ar fi fost de ajuns ca să deștepte un simțămînt de mirare sau un fior de amor. NEGRUZZI, S. I 44. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la glas) A face să se audă, să răsune. Într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc copacii și încep să murmure, e de ajuns ca unul să deștepte întîiul glas. ANGHEL, PR. 78. 4. A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă ceva, să-și dea seama de ceva. Dar cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. Copiii săraci s-au deșteptat. Acum în zadar le veți spune povești Cu îngeri, cu sfinți. ISAC, O. 137. De multe ori stăpînitorii au stricat și acele mici școale, dinadins, ca să nu să deștepte norodul. GOLESCU, Î. 34. ◊ Tranz. Cîte mulțimi de școale, prin care să străduiesc a-și deștepta norodul, a-l aduce la adevărată cunoștință! GOLESCU, Î. 59.

A SE DEȘTEPTÁ mă deștept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare conștientă a vieții; a se trezi. 3) (despre natură) A începe un nou ciclu de vegetație; a reveni la viață. 4) fig. (despre sentimente, dorințe, idei etc.) A începe să capete contururi precise; a se înfiripa; a înmuguri; a încolți. 5) (despre persoane) A deveni conștient; a ajunge să înțeleagă realitatea. 6) A deveni (mai) deștept; a căpăta mai multă inteligență. /<lat. deexcitare

A DEȘTEPTÁ deștépt tranz. A face să se deștepte. /<lat. deexcitare

deșteptà v. 1. a scula din somn, a trezi; 2. a deschide mintea: 3. fig. a face să nască. [Lat. *DISTECTARE = DISPECTARE (cf. aștepta)].

2) deștépt, a -á v. tr. (d. lat. de-spectare, cu înțelesu de „a aștepta până la urmă”, după ex-spectare, a aștepta). Vest. Trezesc, scol din somn orĭ din beție. Fig. Toată țara. Deschid ochiĭ cuĭva, arăt: a deștepta poporu, lumea s’a deșteptat. Stimulez: munca deșteaptă apetitu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 deșteáptă; conj. prez. 3 deștépte

deșteptá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. deșteáptă; conj. prez. 3 sg. și pl. deștépte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘTEPTÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. suscita.

DEȘTEPTÁ vb. v. însufleți, învia, scula.

deștepta vb. v. ÎNSUFLEȚI. ÎNVIA. SCULA.

arată toate definițiile

Intrare: deșteptat (adj.)
deșteptat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatul
  • deșteptatu‑
  • deștepta
  • deșteptata
plural
  • deșteptați
  • deșteptații
  • deșteptate
  • deșteptatele
genitiv-dativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatului
  • deșteptate
  • deșteptatei
plural
  • deșteptați
  • deșteptaților
  • deșteptate
  • deșteptatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșteptat (s.n.)
deșteptat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatul
  • deșteptatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: deștepta
verb (VT49)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deștepta
  • deșteptare
  • deșteptat
  • deșteptatu‑
  • deșteptând
  • deșteptându‑
singular plural
  • deșteaptă
  • deșteptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deștept
(să)
  • deștept
  • deșteptam
  • deșteptai
  • deșteptasem
a II-a (tu)
  • deștepți
(să)
  • deștepți
  • deșteptai
  • deșteptași
  • deșteptaseși
a III-a (el, ea)
  • deșteaptă
(să)
  • deștepte
  • deștepta
  • deșteptă
  • deșteptase
plural I (noi)
  • deșteptăm
(să)
  • deșteptăm
  • deșteptam
  • deșteptarăm
  • deșteptaserăm
  • deșteptasem
a II-a (voi)
  • deșteptați
(să)
  • deșteptați
  • deșteptați
  • deșteptarăți
  • deșteptaserăți
  • deșteptaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșteaptă
(să)
  • deștepte
  • deșteptau
  • deștepta
  • deșteptaseră
diștepta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșteptat (s.n.)

etimologie:

  • vezi deștepta
    surse: DEX '98 DEX '09

deștepta diștepta

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) trezi din somn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trezi antonime: adormi attach_file 9 exemple
    exemple
    • Flăcăul tresări... din somn și se deșteptă. PREDA, Î. 176.
      surse: DLRLC
    • Stoicea dormi un pui de somn... și cînd razele îl înțepară în pleoape se deșteptă. GALACTION, O. I 46.
      surse: DLRLC
    • Se ridică de mijloc și privi de jur împrejur zîmbind, ca un om care se deșteaptă plin de mulțumire după un somn bun cu vise plăcute. CARAGIALE, P. 133.
      surse: DLRLC
    • figurat Un duruit de ciocănitoare, un țîrîit de pasere măruntă, un muget moale de căprior se deșteptau din somnul pădurii. SADOVEANU, O. VII 37.
      surse: DLRLC
    • figurat Deșteaptă-te, tu vînt de sud, Ridică-te, tu criveț! COȘBUC, P. II 219.
      surse: DLRLC
    • Se culcă atent, cu mișcări prevăzătoare, să nu-l deștepte pe Levi. SAHIA, N. 108.
      surse: DLRLC
    • Fabricile continuau... să deștepte mahalalele vecine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 11.
      surse: DLRLC
    • În toată dimineața, copilița noastră vine de ne deșteaptă. NEGRUZZI, S. I 75.
      surse: DLRLC
    • neobișnuit La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorțeală, de visare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
      exemple
      • Cezar, ca deșteptat din distracție, se întoarce repede. CAMIL PETRESCU, T. III 448.
        surse: DLRLC
      • Călătorul tresări, deșteptat din gîndurile lui depărtate. C. PETRESCU, A. 287.
        surse: DLRLC
      • Iată, lumea se deșteaptă din adînca-i letargie! ALECSANDRI, P. A. 81.
        surse: DLRLC
      • Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii... Nu știu cît ținu astă fantasmagorie, căci, cînd m-am deșteptat, eram singură. NEGRUZZI, S. I 54.
        surse: DLRLC
      • figurat Cum se deșteaptă firea-nveselită, Și rîde soarele a sărbătoare! CERNA, P. 160.
        surse: DLRLC
      • O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semihalucinația turburătoare. IBRĂILEANU, A. 126.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune A reveni sau a face să revină la viață.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre sentimente, dorințe, idei etc.) A se ivi; a se stârni, a se dezlănțui.
    exemple
    • Gore simțise cum se deșteaptă în el prăvăliașul de odinioară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 156.
      surse: DLRLC
    • În mine s-a deșteptat duh de neliniște. SADOVEANU, P. M. 140.
      surse: DLRLC
    • Alte plăceri mi se deșteptau în suflet. CREANGĂ, A. 36.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Sînt ființe care... deșteaptă în noi o vie curiozitate. M. I. CARAGIALE, C. 33.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Tu... ai deșteptat în mine poetice simțiri. ALECSANDRI, P. A. 63.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Ar fi fost de ajuns ca să deștepte un simțămînt de mirare sau un fior de amor. NEGRUZZI, S. I 44.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv neobișnuit (Cu privire la glas) A face să se audă, să răsune.
      exemple
      • Într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc copacii și încep să murmure, e de ajuns ca unul să deștepte întîiul glas. ANGHEL, PR. 78.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A deveni conștient, a ajunge să înțeleagă, să-și dea seama de realități.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dar cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54.
      surse: DLRLC
    • Copiii săraci s-au deșteptat. Acum în zadar le veți spune povești Cu îngeri, cu sfinți. ISAC, O. 137.
      surse: DLRLC
    • De multe ori stăpînitorii au stricat și acele mici școale, dinadins, ca să nu să deștepte norodul. GOLESCU, Î. 34.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cîte mulțimi de școale, prin care să străduiesc a-și deștepta norodul, a-l aduce la adevărată cunoștință! GOLESCU, Î. 59.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A deveni (mai) inteligent.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: