Definiția cu ID-ul 1369223:
Explicative DEX
DEȘTEPTĂTOR I. adj. verb. DEȘTEPTA. Care deșteaptă. II. DEȘTEPTĂTOR (pl. -toare) sn. Ceasornic care sună la ceasul cînd vrea cineva să se deștepte din somn (🖼 1794).
Exemple de pronunție a termenului „deșteptător” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2