2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DATORÍT, -Ă adj. v. datorat.

DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [Var.: datorát, -ă adj.] – V. datori.

DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. (Și în forma datorat) 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit, dat (cuiva), cu care ești dator (cuiva). Domnule subdirector, fii te rog bun și înmînează suma datorită. CAMIL PETRESCU, T. I 544. 2. Care se cuvine, care constituie o obligație legală sau morală. Mi-am făcut anii datorați, am ieșit subofițer; am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. Fetița înaltă stătea tot cu mine – cît îi permitea stricta politețe datorită altora. IBRĂILEANU, A. 28. 3. (Construit cu dativul) Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... Febra asta, datorită pumnalului și stîngăciei tale, mi-a salvat mintea. CAMIL PETRESCU, T. II 278. ♦ (Numai în forma datorită; cu valoare de prepoziție) a) Mulțumită, grație. Datorită unor foi de învelit marfa... am descoperit versiunea cea bună a acestei povestiri. SADOVEANU, D. P. 6. Datorită muncii d-tale... biblioteca e azi în regulă. CAMIL PETRESCU, T. I 150. b) Din cauza, din pricina. A murit datorită unui atac de angină pectorală. CAMIL PETRESCU, T. I 222. – Variantă: datorát, -ă adj.

DATORÁ, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., un bun; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Prez. ind. și: datoresc. Var.: (înv.) datorí vb. IV] – Din dator.

DATORÁT, -Ă, datorați, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație. ♦ (Ieșit din uz) Din cauza, din pricina. [Var.: datorít, -ă adj.] – V. datori.

DATORÍ vb. IV v. datora.

datorá [At: ANON. CAR. / V: ~ri / Pzi: ~réz / E: dator] 1 (Fșa) vt A avea de restituit cuiva o sumă de bani sau un bun material. 2 vt A avea o datorie morală (sau legală) față de cineva. 3 vt (Pex) A trebui să fie recunoscător cuiva. 4 vrp (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A fi provocat de... 5 vrp (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A se explica prin... 6 vrp A avea drept cauză.

datorat, ~ă [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: datora] 1 (D. bani sau bunuri materiale) Care trebuie restituită. 2 a (D. obligații morale sau legale) Care trebuie îndeplinit. 3 (D. recunoștință) Cuvenit2. 4 Care este provocat de ceva. 5 Care se explică prin ceva. 6 Care este cauzat de ceva.

DATORÁ, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Var.: datorí vb. IV] – Din dator.

DATORÁT, -Ă adj. v. datorit.

DATORÁ, datorez, vb. I. (Și în forma datori; construit cu dativul) 1. Tranz. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «la», indicînd o instituție bancară) A fi dator, a avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva. Datorește o sumă de bani la bancă.Tu îmi datorești cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. Îți mulțumesc, frate, trebuie să-mi spui cît îți datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. ◊ Fig. Nu datorez nimănui nici o socoteală. SEBASTIAN, T. 283. 2. Tranz. A fi obligat (cu ceva față de cineva), a avea o datorie morală (față de cineva), a trebui să mulțumești cuiva pentru ceva. Omului acesta îi datoresc copiii mei viața tatălui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. Toate aceste reflecțiuni puțin măgulitoare pentru mine și florile mele nu m-au împiedicat de-a exersa găzduirea ce datorez oaspeților. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Refl. unipers. (Mai ales în forma datori) A avea (pe cineva sau ceva) drept cauză. Cărei nedreptăți se datorește trimiterea lui în linia întîi? CAMILAR, N. I 350. Neînduplecatei lor voințe și materialului dîrz din care sînt plămădiți se datorează faptul că la poalele măreților munți nu se întinde un ținut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. Nu știa că acest monument se datorește celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. ◊ Tranz. A povestit tot cui îi datorește rana sa. EMINESCU, N. 125. – Variantă: datorí, datoresc, vb. IV.

A DATORÁ ~éz tranz. 1) A avea de restituit (cuiva). 2) A avea în posesie purtând obligația morală de recunoștință (cuiva). ~ cuiva viața. [Var. a datori] /Din dator

A SE DATORÁ se ~eáză intranz. A avea drept cauză; a fi urmarea. Succesul său se ~ează hazardului. [Var. a se datori] /Din dator

DATORÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un împrumut) Care trebuie înapoiat. 2) Care se cuvine; necesar de a fi îndeplinit; cuvenit. [Var. datorit] / v. a datora

datorì v. a fi dator în bani: nu-ți datoresc nimic.

datorésc v. tr. (d. dator). Îs dator: a datori un franc la pitar saŭ pitaruluĭ. Îs obligat: datorim patriiĭ viața. – Și datorez (ca îndatorez).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

datorít/datorát adj. m., pl. datoríți/datoráți; f. sg. datorítă/datorátă, pl. datoríte/datoráte

*datorá2 (a se ~)/(înv.) datorí2 (a se ~) (a avea drept cauză) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datoreáză/se datoréște, imperf. 3 sg. se datorá/se datoreá; conj. prez. 3 să se datoréze/să se datoreáscă; ger. datorấndu-se/datoríndu-se

arată toate definițiile

Intrare: datora / datori
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • datora
  • datorare
  • datorat
  • datoratu‑
  • datorând
  • datorându‑
singular plural
  • datorea
  • datorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • datorez
(să)
  • datorez
  • datoram
  • datorai
  • datorasem
a II-a (tu)
  • datorezi
(să)
  • datorezi
  • datorai
  • datorași
  • datoraseși
a III-a (el, ea)
  • datorea
(să)
  • datoreze
  • datora
  • datoră
  • datorase
plural I (noi)
  • datorăm
(să)
  • datorăm
  • datoram
  • datorarăm
  • datoraserăm
  • datorasem
a II-a (voi)
  • datorați
(să)
  • datorați
  • datorați
  • datorarăți
  • datoraserăți
  • datoraseți
a III-a (ei, ele)
  • datorea
(să)
  • datoreze
  • datorau
  • datora
  • datoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • datori
  • datorire
  • datorit
  • datoritu‑
  • datorind
  • datorindu‑
singular plural
  • datorește
  • datoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • datoresc
(să)
  • datoresc
  • datoream
  • datorii
  • datorisem
a II-a (tu)
  • datorești
(să)
  • datorești
  • datoreai
  • datoriși
  • datoriseși
a III-a (el, ea)
  • datorește
(să)
  • datorească
  • datorea
  • datori
  • datorise
plural I (noi)
  • datorim
(să)
  • datorim
  • datoream
  • datorirăm
  • datoriserăm
  • datorisem
a II-a (voi)
  • datoriți
(să)
  • datoriți
  • datoreați
  • datorirăți
  • datoriserăți
  • datoriseți
a III-a (ei, ele)
  • datoresc
(să)
  • datorească
  • datoreau
  • datori
  • datoriseră
Intrare: datorat
datorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datorat
  • datoratul
  • datoratu‑
  • datora
  • datorata
plural
  • datorați
  • datorații
  • datorate
  • datoratele
genitiv-dativ singular
  • datorat
  • datoratului
  • datorate
  • datoratei
plural
  • datorați
  • datoraților
  • datorate
  • datoratelor
vocativ singular
plural
datorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datorit
  • datoritul
  • datoritu‑
  • datori
  • datorita
plural
  • datoriți
  • datoriții
  • datorite
  • datoritele
genitiv-dativ singular
  • datorit
  • datoritului
  • datorite
  • datoritei
plural
  • datoriți
  • datoriților
  • datorite
  • datoritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

datora / datori datori

  • 1. tranzitiv A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, prin extensiune, un bun; a fi dator cuiva ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Datorește o sumă de bani la bancă.
      surse: DLRLC
    • Tu îmi datorești cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264.
      surse: DLRLC
    • Îți mulțumesc, frate, trebuie să-mi spui cît îți datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu datorez nimănui nici o socoteală. SEBASTIAN, T. 283.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Omului acesta îi datoresc copiii mei viața tatălui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426.
      surse: DLRLC
    • Toate aceste reflecțiuni puțin măgulitoare pentru mine și florile mele nu m-au împiedicat de-a exersa găzduirea ce datorez oaspeților. NEGRUZZI, S. I 99.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A avea drept cauză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Cărei nedreptăți se datorește trimiterea lui în linia întîi? CAMILAR, N. I 350.
      surse: DLRLC
    • Neînduplecatei lor voințe și materialului dîrz din care sînt plămădiți se datorează faptul că la poalele măreților munți nu se întinde un ținut de mizerii. BOGZA, C. O. 269.
      surse: DLRLC
    • Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74.
      surse: DLRLC
    • Nu știa că acest monument se datorește celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv A povestit tot cui îi datorește rana sa. EMINESCU, N. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dator
    surse: DEX '98 DEX '09

datorat datorit

  • 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Domnule subdirector, fii te rog bun și înmînează suma datorită. CAMIL PETRESCU, T. I 544.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care se cuvine, care constituie o obligație legală sau morală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuvenit attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mi-am făcut anii datorați, am ieșit subofițer; am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106.
        surse: DLRLC
      • Fetița înaltă stătea tot cu mine – cît îi permitea stricta politețe datorită altora. IBRĂILEANU, A. 28.
        surse: DLRLC
  • 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cauzat provenit attach_file un exemplu
    exemple
    • Febra asta, datorită pumnalului și stîngăciei tale, mi-a salvat mintea. CAMIL PETRESCU, T. II 278.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cu valoare de prepoziție, în forma datorită:
      exemple
      • Datorită unor foi de învelit marfa... am descoperit versiunea cea bună a acestei povestiri. SADOVEANU, D. P. 6.
        surse: DLRLC
      • Datorită muncii d-tale... biblioteca e azi în regulă. CAMIL PETRESCU, T. I 150.
        surse: DLRLC
    • 2.2. ieșit din uz Din cauza, din pricina.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • A murit datorită unui atac de angină pectorală. CAMIL PETRESCU, T. I 222.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi datori
    surse: DEX '98 DEX '09