2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DATORÁT, -Ă, datorați, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație. ♦ (Ieșit din uz) Din cauza, din pricina. [Var.: datorít, -ă adj.] – V. datori.

datorat, ~ă [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: datora] 1 (D. bani sau bunuri materiale) Care trebuie restituită. 2 a (D. obligații morale sau legale) Care trebuie îndeplinit. 3 (D. recunoștință) Cuvenit2. 4 Care este provocat de ceva. 5 Care se explică prin ceva. 6 Care este cauzat de ceva.

DATORÁT, -Ă adj. v. datorit.

DATORÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un împrumut) Care trebuie înapoiat. 2) Care se cuvine; necesar de a fi îndeplinit; cuvenit. [Var. datorit] / v. a datora

DATORÁ, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., un bun; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Prez. ind. și: datoresc. Var.: (înv.) datorí vb. IV] – Din dator.

DATORÍ vb. IV v. datora.

datorá [At: ANON. CAR. / V: ~ri / Pzi: ~réz / E: dator] 1 (Fșa) vt A avea de restituit cuiva o sumă de bani sau un bun material. 2 vt A avea o datorie morală (sau legală) față de cineva. 3 vt (Pex) A trebui să fie recunoscător cuiva. 4 vrp (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A fi provocat de... 5 vrp (Rar; construit cu subiectul logic în dativ) A se explica prin... 6 vrp A avea drept cauză.

DATORÁ, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. 3. Refl. A avea drept cauză. [Var.: datorí vb. IV] – Din dator.

DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepoziție, în forma datorită) Mulțumită, grație; din cauza, din pricina. [Var.: datorát, -ă adj.] – V. datori.

DATORÁ, datorez, vb. I. (Și în forma datori; construit cu dativul) 1. Tranz. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «la», indicînd o instituție bancară) A fi dator, a avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, p. ext., altceva. Datorește o sumă de bani la bancă.Tu îmi datorești cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. Îți mulțumesc, frate, trebuie să-mi spui cît îți datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. ◊ Fig. Nu datorez nimănui nici o socoteală. SEBASTIAN, T. 283. 2. Tranz. A fi obligat (cu ceva față de cineva), a avea o datorie morală (față de cineva), a trebui să mulțumești cuiva pentru ceva. Omului acesta îi datoresc copiii mei viața tatălui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. Toate aceste reflecțiuni puțin măgulitoare pentru mine și florile mele nu m-au împiedicat de-a exersa găzduirea ce datorez oaspeților. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Refl. unipers. (Mai ales în forma datori) A avea (pe cineva sau ceva) drept cauză. Cărei nedreptăți se datorește trimiterea lui în linia întîi? CAMILAR, N. I 350. Neînduplecatei lor voințe și materialului dîrz din care sînt plămădiți se datorează faptul că la poalele măreților munți nu se întinde un ținut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. Nu știa că acest monument se datorește celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. ◊ Tranz. A povestit tot cui îi datorește rana sa. EMINESCU, N. 125. – Variantă: datorí, datoresc, vb. IV.

DATORÍT, -Ă, datoriți, -te, adj. (Și în forma datorat) 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit, dat (cuiva), cu care ești dator (cuiva). Domnule subdirector, fii te rog bun și înmînează suma datorită. CAMIL PETRESCU, T. I 544. 2. Care se cuvine, care constituie o obligație legală sau morală. Mi-am făcut anii datorați, am ieșit subofițer; am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. Fetița înaltă stătea tot cu mine – cît îi permitea stricta politețe datorită altora. IBRĂILEANU, A. 28. 3. (Construit cu dativul) Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... Febra asta, datorită pumnalului și stîngăciei tale, mi-a salvat mintea. CAMIL PETRESCU, T. II 278. ♦ (Numai în forma datorită; cu valoare de prepoziție) a) Mulțumită, grație. Datorită unor foi de învelit marfa... am descoperit versiunea cea bună a acestei povestiri. SADOVEANU, D. P. 6. Datorită muncii d-tale... biblioteca e azi în regulă. CAMIL PETRESCU, T. I 150. b) Din cauza, din pricina. A murit datorită unui atac de angină pectorală. CAMIL PETRESCU, T. I 222. – Variantă: datorát, -ă adj.

A DATORÁ ~éz tranz. 1) A avea de restituit (cuiva). 2) A avea în posesie purtând obligația morală de recunoștință (cuiva). ~ cuiva viața. [Var. a datori] /Din dator

A SE DATORÁ se ~eáză intranz. A avea drept cauză; a fi urmarea. Succesul său se ~ează hazardului. [Var. a se datori] /Din dator

datorì v. a fi dator în bani: nu-ți datoresc nimic.

datorésc v. tr. (d. dator). Îs dator: a datori un franc la pitar saŭ pitaruluĭ. Îs obligat: datorim patriiĭ viața. – Și datorez (ca îndatorez).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!datora1 (a ~) (a avea o datorie) vb., ind. prez. 1 sg. datorez, 3 datorea; conj. prez. 1 sg. să datorez, 3 să datoreze

datora1 (a ~)/(înv.) datori1 (a ~) (a avea o datorie materială sau morală) vb., ind. prez. 3 sg. datorează/datorește, imperf. 3 sg. datora/datorea; conj. prez. 3 datoreze/să datorească; ger. datorând/datorind

*datora2 (a se ~)/(înv.) datori2 (a se ~) (a avea drept cauză) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datorează/se datorește, imperf. 3 sg. se datora/se datorea; conj. prez. 3 să se datoreze/să se datorească; ger. datorându-se/datorindu-se

datorá/datorí vb., ind. prez. 1 sg. datoréz/datorésc, 3 sg. și pl. datoreáză/ 3 sg. datoréște, imperf. 3 sg. datorá/datoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. datoréze/datoreáscă; ger. datorând/datorínd

datorít/datorát adj. m., pl. datoríți/datoráți; f. sg. datorítă/datorátă, pl. datoríte/datoráte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DATORÁT adj. debitor. (Sumă ~.)

DATORIT adj. cuvenit. (Respectul ~ cuiva.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAXIMA DEBETUR PUERO REVERENTIA (lat.) datorăm copilului cel mai mare respect – Iuvenal, „Satirae”, XIV, 4. Părinții își îndeplinesc îndatoririle de educatori ferindu-l pe copil să vadă sau să audă gesturi sau vorbe necuviincioase.

Intrare: datorat
datorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datorat
  • datoratul
  • datoratu‑
  • datora
  • datorata
plural
  • datorați
  • datorații
  • datorate
  • datoratele
genitiv-dativ singular
  • datorat
  • datoratului
  • datorate
  • datoratei
plural
  • datorați
  • datoraților
  • datorate
  • datoratelor
vocativ singular
plural
datorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datorit
  • datoritul
  • datoritu‑
  • datori
  • datorita
plural
  • datoriți
  • datoriții
  • datorite
  • datoritele
genitiv-dativ singular
  • datorit
  • datoritului
  • datorite
  • datoritei
plural
  • datoriți
  • datoriților
  • datorite
  • datoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: datora / datori
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • datora
  • datorare
  • datorat
  • datoratu‑
  • datorând
  • datorându‑
singular plural
  • datorea
  • datorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • datorez
(să)
  • datorez
  • datoram
  • datorai
  • datorasem
a II-a (tu)
  • datorezi
(să)
  • datorezi
  • datorai
  • datorași
  • datoraseși
a III-a (el, ea)
  • datorea
(să)
  • datoreze
  • datora
  • datoră
  • datorase
plural I (noi)
  • datorăm
(să)
  • datorăm
  • datoram
  • datorarăm
  • datoraserăm
  • datorasem
a II-a (voi)
  • datorați
(să)
  • datorați
  • datorați
  • datorarăți
  • datoraserăți
  • datoraseți
a III-a (ei, ele)
  • datorea
(să)
  • datoreze
  • datorau
  • datora
  • datoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • datori
  • datorire
  • datorit
  • datoritu‑
  • datorind
  • datorindu‑
singular plural
  • datorește
  • datoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • datoresc
(să)
  • datoresc
  • datoream
  • datorii
  • datorisem
a II-a (tu)
  • datorești
(să)
  • datorești
  • datoreai
  • datoriși
  • datoriseși
a III-a (el, ea)
  • datorește
(să)
  • datorească
  • datorea
  • datori
  • datorise
plural I (noi)
  • datorim
(să)
  • datorim
  • datoream
  • datorirăm
  • datoriserăm
  • datorisem
a II-a (voi)
  • datoriți
(să)
  • datoriți
  • datoreați
  • datorirăți
  • datoriserăți
  • datoriseți
a III-a (ei, ele)
  • datoresc
(să)
  • datorească
  • datoreau
  • datori
  • datoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

datorat, datoraadjectiv

  • 1. (Despre o sumă de bani sau un bun) Care trebuie plătit, restituit cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Domnule subdirector, fii te rog bun și înmînează suma datorită. CAMIL PETRESCU, T. I 544. DLRLC
    • 1.1. Care se cuvine, care constituie o obligație legală sau morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cuvenit
      • format_quote Mi-am făcut anii datorați, am ieșit subofițer; am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. DLRLC
      • format_quote Fetița înaltă stătea tot cu mine – cît îi permitea stricta politețe datorită altora. IBRĂILEANU, A. 28. DLRLC
  • 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Febra asta, datorită pumnalului și stîngăciei tale, mi-a salvat mintea. CAMIL PETRESCU, T. II 278. DLRLC
    • 2.1. Cu valoare de prepoziție, în forma datorită: grație, mulțumită. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Datorită unor foi de învelit marfa... am descoperit versiunea cea bună a acestei povestiri. SADOVEANU, D. P. 6. DLRLC
      • format_quote Datorită muncii d-tale... biblioteca e azi în regulă. CAMIL PETRESCU, T. I 150. DLRLC
    • 2.2. ieșit din uz Din cauza, din pricina. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A murit datorită unui atac de angină pectorală. CAMIL PETRESCU, T. I 222. DLRLC
etimologie:
  • vezi datori DEX '98 DEX '09

datora, datorez / datori, datorescverb

  • 1. tranzitiv A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau, prin extensiune, un bun; a fi dator cuiva ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Datorește o sumă de bani la bancă. DLRLC
    • format_quote Tu îmi datorești cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. DLRLC
    • format_quote Îți mulțumesc, frate, trebuie să-mi spui cît îți datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. DLRLC
    • format_quote figurat Nu datorez nimănui nici o socoteală. SEBASTIAN, T. 283. DLRLC
  • 2. tranzitiv A avea o datorie morală sau legală față de cineva, a-i fi îndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Omului acesta îi datoresc copiii mei viața tatălui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. DLRLC
    • format_quote Toate aceste reflecțiuni puțin măgulitoare pentru mine și florile mele nu m-au împiedicat de-a exersa găzduirea ce datorez oaspeților. NEGRUZZI, S. I 99. DLRLC
  • 3. reflexiv A avea drept cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cărei nedreptăți se datorește trimiterea lui în linia întîi? CAMILAR, N. I 350. DLRLC
    • format_quote Neînduplecatei lor voințe și materialului dîrz din care sînt plămădiți se datorează faptul că la poalele măreților munți nu se întinde un ținut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. DLRLC
    • format_quote Surparea părintelui meu se datorește măritului domn de astăzi. SADOVEANU, Z. C. 74. DLRLC
    • format_quote Nu știa că acest monument se datorește celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A povestit tot cui îi datorește rana sa. EMINESCU, N. 125. DLRLC
etimologie:
  • dator DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.