2 intrări

20 de definiții

datát1 sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: data] (Rar) 1-4 Datare (1-4).

datát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~áți, ~e / E: data] 1 (D. scrieri, acte sau scrisori; pex d. obiecte) Care poartă data (1). 2 (D. fapte, evenimente etc.) Căruia i s-a stabilit data (2). 3 (Nob) Învechit. 4 (D. un document, obiect, monument etc.) Căruia i s-a stabilit data sau perioada de când începe să existe. 5 (Rar) Remarcat.

DATÁT, -Ă, datați, -te, adj. (Despre fapte, evenimente etc.) Căruia i s-a stabilit data. ♦ (Despre acte, scrisori etc.) Care poartă dată. – V. data.

DATÁT, -Ă, datați, -te, adj. (Despre fapte, evenimente etc.) Căruia i s-a stabilit data. ♦ (Despre acte, scrisori etc.) Care poartă dată. – V. data.

DATÁT, -Ă, datați, -te, adj. (Despre un fapt, un eveniment etc.) Căruia i s-a stabilit data. ♦ (Despre o scrisoare, un act etc.) Care poartă dată.

datá [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~téz / E: fr dater] 1 vt A pune data (1) pe un act, document, scrisoare etc. 2 vt A stabili data exactă a unui eveniment din trecut. 3 vi (Nob) A se învechi. 4 vi (Adesea cu determinări introduse prin prepozițiile „din”, „de la”, „de”) A începe să existe. 5 vi (Rar) A se face cunoscut Si: a se remarca.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili timpul exact cînd s-a întîmplat ceva. ♦ A pune data (pe o scrisoare sau pe un act). 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de la», «de» sau «din») A-și avea începutul, a începe să existe (într-un anumit moment). Ceramică care datează din epoca elenistică.

datá (a ~) vb., ind. prez. 3 dateáză

datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză

DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].

DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].

DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data)

DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater)

A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. dater


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

datát, -ă adj. Demodat, învechit ◊ „Patetica «Baladă a soldatului», răscolitoare și vie și câtuși de puțin datată (numai în măsura în care sentimentele noastre pot fi «datate»), rămâne o capodoperă a filmelor de război, atât de westernizate, policierizate în ultima vreme.” R.lit. 6 VI 85 p. 7. ◊ „Un text din începutul anilor ‘70 poate acum părea datat: nu dă soluții, pune doar probleme, caută căi de înțelegere.” R.lit. 1824 XI 92 p. 16. ◊ „Avem de-a face, este evident, cu un document datat. R.lit. 48/93 p. 4 (din fr. daté, it. datato; DPN 1965)

DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

Intrare: data
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) data datare datat datând singular plural
datea datați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) datez (să) datez datam datai datasem
a II-a (tu) datezi (să) datezi datai datași dataseși
a III-a (el, ea) datea (să) dateze data dată datase
plural I (noi) datăm (să) datăm datam datarăm dataserăm, datasem*
a II-a (voi) datați (să) datați datați datarăți dataserăți, dataseți*
a III-a (ei, ele) datea (să) dateze datau data dataseră
Intrare: datat
datat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular datat datatul data datata
plural datați datații datate datatele
genitiv-dativ singular datat datatului datate datatei
plural datați dataților datate datatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)