datat, -ă adj. Demodat, învechit ◊ „Patetica «Baladă a soldatului», răscolitoare și vie și câtuși de puțin datată (numai în măsura în care sentimentele noastre pot fi «datate»), rămâne o capodoperă a filmelor de război, atât de westernizate, policierizate în ultima vreme.” R.lit. 6 VI 85 p. 7. ◊ „Un text din începutul anilor ’70 poate acum părea datat: nu dă soluții, pune doar probleme, caută căi de înțelegere.” R.lit. 1824 XI 92 p. 16. ◊ „Avem de-a face, este evident, cu un document datat.” R.lit. 48/93 p. 4 (din fr. daté, it. datato; DPN 1965)