15 definiții pentru dandana

dandaná sf [At: GHICA, S. 33 / V: (înv) ~naná, (reg) ~ngadá, ~nga~, dănănắ / Pl: ~le / E: tc tantaná) 1 (Înv) Zarvă. 2 (Înv; pex) Petrecere zgomotoasă Si: tămbălău. 3 (Înv; îs) Clopot de ~ Clopot de alarmă. 4 (Fam) Bucluc. 5 (Pfm; îe) A da de (sau peste) o ~ A avea o neplăcere. 6 (Pfm: îae) A se afla într-o situație critică și neașteptată. 7 (Imp) Pagubă. 8 (Reg) Minunăție.

DANDANÁ, dandanale, s. f. (Fam.) 1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură. 2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ◊ (Înv.) Clopot de dandana = clopot de alarmă. – Din tc. tantana.

DANDANÁ, dandanale, s. f. (Fam.) 1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură. 2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ◊ (Înv.) Clopot de dandana = clopot de alarmă. – Din tc. tantana.

DANDANÁ, dandanale, s. f. 1. Zgomot mare, zarvă, tărăboi, larmă; petrecere gălăgioasă. În casa învățătorului... dandanaua ține pînă la ziuă. STANCU, D. 422. Nunta era dandana mare. GHICA, S. 33. Pun clopotele-n mișcare Și fac mare dandana. ALECSANDRI, T. 904. ◊ (Învechit) Clopotul de dandana = clopotul de alarmă (care anunța o răscoală. o bătălie etc.). Se aude în culise clopotul de dandana și se văd viind prin munți mulțime de romîni înarmați. ALECSANDRI, T. II 12. Uneori cînd poporul se simțea asuprit și jignit în drepturile sale, se auzea sunetul clopotului de dandana. Atunci mahalalele își vărsa gloata peste oraș. NEGRUZZI, S. I 284. 2. Întîmplare plină de încurcături neplăcute; belea, bucluc. După o lună de zile, altă dandana... Îl văz pe Miai pe pătulul socrului, cu securea în mînă, izbea de lătrau cîinii pînă la capul satului. PREDA, Î. 116. De la el să fi auzit dandanale de mahala și de alegeri. M. I. CARAGIALE, C. 59. Și tu totuși ai crezut, grăi pomojnicul, căci altfel nu intrai în dandanaua asta. SLAVICI, O. I 390.

dandaná (fam.) s. f., art. dandanáua, g.-d. art. dandanálei; pl. dandanále, art. dandanálele

dandaná s. f., art. dandanáua, g.-d. art. dandanálei; pl. dandanále

DANDANÁ s. v. balamuc, boroboață, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, năzbâtie, năzdrăvănie, pățanie, pocinog, poznă, scandal, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dandaná (dandanále), s. f.1. Larmă, zarvă, tămbălău. – 2. Inconvenient, necaz. – Mr. dăndănă. Tc. tantana „strălucit, fastuos” (Roesler 591; Șeineanu, II, 154; Iordan, BF, VII, 229), cf. bg. dandana. REW 2469 dă acest cuvînt la rădăcina expresivă dand.

DANDANÁ ~le f. 1) pop. Gălăgie mare; tămbălău; tălălău. 2) fam. Situație complicată, fără ieșire; belea; încurcătură; daraveră; bucluc. [Art. dandanaua; G.-D. dandanalei] /<turc. tantana

dandanà f. 1. (termen militar) alarmă, tumult: se auzia sunetul clopotului de dandana NEGR.; 2. tămbălău, tărăboiu: pe atunci nunta era dandana mare GHICA; 3. belea, boroboață: să umble în dandanale, judecăți PANN. [Turc. TANTANÁ, sbârnăit, sunet de instrumente].

dandaná f. (turc. tantana, fast, pompă, paradă, solemnitate). Vechĭ. Tumult, alarmă: clopot de dandana. Azĭ. Fam. Tărăboĭ, tămbălăŭ, afacere încurcată și zgomotoasă: mutarea e curată dandana. A da de dandana, a da de belea, a da peste o mare încurcătură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DANDANÁ s. belea, bucluc, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) póznă, răutáte, (pop.) alageá, daravéră, păcát, ponós, pótcă, poticálă, zădúf, (înv. și reg.) nacafá, nágodă, (reg.) dănănáie, încurcálă, năzbî́că, năzdrăvăníe, păcosténie, șúgă, șugubínă, toroápă, (prin Mold.) bacálă, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bédă, (Mold.) chichión, (Olt. si Ban.) cotoárbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dábilă, (înv.) nesosínță, nevoínță, pátimă, satará, stenahoríe. (Ce ~ pe el!)

dandaná s. v. BALAMUC. BOROBOAȚĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂȚANIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

dandana, dandanale s. f. 1. întâmplare neplăcută; bucluc, încurcătură 2. zgomot mare, tărăboi 3. petrecere zgomotoasă

Intrare: dandana
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dandana dandanaua
plural dandanale dandanalele
genitiv-dativ singular dandanale dandanalei
plural dandanale dandanalelor
vocativ singular
plural

dandana

  • 1. familiar Întâmplare neplăcută.
    exemple
    • După o lună de zile, altă dandana... Îl văz pe Miai pe pătulul socrului, cu securea în mînă, izbea de lătrau cîinii pînă la capul satului. PREDA, Î. 116.
      surse: DLRLC
    • De la el să fi auzit dandanale de mahala și de alegeri. M. I. CARAGIALE, C. 59.
      surse: DLRLC
    • Și tu totuși ai crezut, grăi pomojnicul, căci altfel nu intrai în dandanaua asta. SLAVICI, O. I 390.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Zgomot mare; petrecere gălăgioasă.
    exemple
    • În casa învățătorului... dandanaua ține pînă la ziuă. STANCU, D. 422.
      surse: DLRLC
    • Nunta era dandana mare. GHICA, S. 33.
      surse: DLRLC
    • Pun clopotele-n mișcare Și fac mare dandana. ALECSANDRI, T. 904.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit Clopot de dandana = clopot de alarmă (care anunța o răscoală. o bătălie etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Se aude în culise clopotul de dandana și se văd viind prin munți mulțime de romîni înarmați. ALECSANDRI, T. II 12.
        surse: DLRLC
      • Uneori cînd poporul se simțea asuprit și jignit în drepturile sale, se auzea sunetul clopotului de dandana. Atunci mahalalele își vărsa gloata peste oraș. NEGRUZZI, S. I 284.
        surse: DLRLC

etimologie: