danță sf vz danț

DANS, dansuri, s. n. 1. Ansamblu de mișcări ritmate, variate ale corpului omenesc, executate în ritmul unei melodii, de diferite tipuri. Dans ritual. Dans popular. Dans de caracter. Dans de salon. Dans modern. Dans clasic (sau academic) = formă de dans occidental care constituie baza tehnică a coregrafiei, a spectacolelor de balet etc. 2. Acțiunea de a dansa. Îi place muzica și dansul. 3. (În sintagma) Dans macabru = temă alegorică simbolizând egalitatea în fața morții prin reprezentarea unui schelet cu coasa în mână care dansează atrăgând oameni de diferite vârste și condiții sociale pe care îi omoară. 4. (În sintagma) Dansul albinelor = mijloc de semnalizare prin care albinele, făcând anumite mișcări, își comunică găsirea unei surse de hrană, direcția și distanța acestei surse. [Var.: (pop.) danț s. n.] – Din fr. danse. Cf. it. danza, germ. Tanz.

dans sn [At: (cca 1600), CUV. D. BĂTR. II, 227/1 1 / Pl: ~uri / E: fr danse] 1 Ansamblu de mișcări ritmatice, variate, ale corpului omenesc, executate de obicei în ritmul unei melodii, cu caracter ritual, artistic sau de divertisment Si: joc, (îrg) salt², (înv) săltare, săltătură, (îvp) danț. 2 (Înv; pex) Ansamblu de oameni care execută aceste mișcări Vz joc. 3 Executare a unui dans (1). 4 (Îe) Ai intrat în ~ (sau horă), trebuie să joci Se spune când cineva se angajează la ceva fără posibilitatea de a mai renunța. 5 (Îs) ~ macabru Temă alegorică simbolizând egalitatea în fața morții, reprezentată de un schelet care atrage oamenii într-o horă, pentru a-i ucide. 6 (Îs) ~ul albinelor Mod diferențiat de zbor, prin care albinele semnalizează găsirea unei surse de hrană. 7 (Pex) Artă ale cărei mijloace de expresie sunt mișcările ritmatice ale corpului omenesc. 8 (Îs) ~ clasic sau academic Ansamblu de mișcări artistice convenționale care constituie baza tehnică a coregrafiei, a spectacolelor de balet etc. 9 (Îs) ~ pe gheață Patinaj artistic. 10 Petrecere la care se dansează.

dansa [At: CR (1839), 93²/20 / Pzi: ~sez / E: fr danser] 1 vi A executa (după muzică) un dans (1) Si: a juca, (asr) a sălta, (pop) a danța, a dănțui, a sări². 2 vt A executa un dans (1) împreună cu cineva. 3 vt A invita pe cineva la dans (1). 4 vi (Fig) A se mișca vioi, în salturi ușoare, ca de dans (1). 5 vi (Fig) A nu avea astâmpăr. 6 vt (Fam) A cunoaște modul în care se execută un dans (1).

danț sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: ~ă sf / Pl: ~uri, (înv) ~e, ~ure / E: ger Tanz] (Îvp) Dans (1).

danța vi [At: CR (1839), 272 2/1 / Pzi: danț și ~țez / E: ger tanzen] (Îvp) A dansa (1).

dănța v vz dansa

tanț sn vz dans

* DANS (pl. -suri) sn. = DANȚ [fr.].

* DANSA (-sez) vb. tr. și intr. A dănțui [fr.].

DANS, dansuri, s. n. 1. Ansamblu de mișcări ritmice, variate ale corpului omenesc, executate în ritmul unei melodii și având caracter religios, de artă sau de divertisment. Dans ritual. Dans popular. Dans de caracter. Dans de salon. Dans modern. Dans clasic (sau academic) = ansamblu de mișcări artistice convenționale care constituie baza tehnică a coregrafiei, a spectacolelor de balet etc. 2. Acțiunea de a dansa. Îi place muzica și dansul. 3. (În sintagma) Dans macabru = temă alegorică simbolizând egalitatea în fața morții prin reprezentarea unui schelet cu coasa în mână care atrage în horă oameni de diferite vârste și condiții sociale și-i omoară. 4. (În sintagma) Dansul albinelor = mijloc de semnalizare prin care albinele, făcând anumite mișcări, își comunică găsirea unei surse de hrană, direcția și distanța acestei surse. [Var.: (pop.) danț s. n.] – Din fr. danse. Cf. it. danza, germ. Tanz.

DANS, dansuri, s. n. 1. Serie de mișcări ale corpului, plastice și ritmice, de formă definită, executate în tactul unei melodii și avînd caracter de artă sau de divertisment. Se reprezenta un fel de melodramă modernă cu muzică de harpă, cu flori multe, cu dansuri. CAMIL PETRESCU, T. I 76. Un dans cu figuri grațioase, pe care-l joacă perechi multe. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 163. ◊ Dans popular v. popular. Dans de caracter v. caracter. 2. Acțiunea de a dansa. Am venit să te invit... la dans. C. PETRESCU, C. V. 196. Nadina ceru să danseze și dansul se generaliză fără să se ridice masa. REBREANU, R. I 220. Pe scaun doarme unchiul grav... Alături: dans și cărți de joc. ISAC, O. 74. – Variantă: (învechit și popular) danț (ISPIRESCU, L. 376, EMINESCU, O. I 102, TEODORESCU, P. P. 687) s. n.

DANSA, dansez, vb. I. Intranz. 1. A executa un dans; (popular) a juca. Dincolo, dansa tineretul. DUMITRIU, N. 114. Fac sport... beau ceai, dansez. CAMIL PETRESCU, T. II 16. Toți ochii urmăreau cu admirație mișcările Evantiei. Dansa parcă plutind în aer. BART, E. 147. ◊ Tranz. (Complementul indică dansul) Se-ntîlnește la horă într-o duminică cu Neacșa, fată vînjoasă, roșie ca un bujor... care nu știe franțuzește, nici nu dansează bostonul. CARAGIALE, S. N. 129. (Complementul indică persoana cu care se dansează) Am dansat toate fetele din sală. 2. Fig. A sălta în mișcări ușoare ca de dans, a se mișca necontenit, a nu avea astîmpăr. Toate aceste flăcări... țîșneau, dansau și se întîlneau mereu, pe curbe convergente, în același punct. GALACTION, O. I 147. Focul dansa înaintea ochilor noștri. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Eram prea mari acum ca să ne mai bucurăm că la iarnă... vom face, din tablă și boabe de porumb, clopoței pe care să-i sunăm în seara cînd vor dansa prin aer primii fulgi. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 45. – Variantă: (învechit și popular) danța (SADOVEANU, D. P. 31, M. I. CARAGIALE, C. 80, CARAGIALE, S. N. 169) vb. I.

DANS s.n. Serie de mișcări ritmice, expresive ale corpului, executate în tactul unei melodii. [< fr. danse, cf. it. danza, germ. Tanz].

DANSA vb. I. intr. 1. A executa un dans. 2. (Fig.) A se mișca, a sălta ca la dans. [< fr. danser].

DANS s. n. gen artistic constând din mișcări ritmice, expresive, ale corpului, execuate în tactul unei melodii. (< fr. danse)

DANSA vb. intr., tr. 1. a executa un dans. 2. (fig.) a se mișca necontenit. (< fr. danser)

DANS ~uri n. 1) Mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, plastice și expresive ale corpului, executate în ritmul unei melodii. 2) Tehnică de executare a unor astfel de mișcări. Lecții de ~. 3) Muzică după care se execută astfel de mișcări. 4): ~ul albinelor mijloc de semnalizare al albinelor, constând din anumite mișcări, prin care își comunică găsirea unei surse de hrană, direcția și distanța la care se află aceasta. /<fr. danse, germ. Tanz

A DANSA ~ez 1. intranz. 1) A executa un dans. 2) A poseda bine tehnica dansului. 3) fig. poet. (despre fulgi, frunze și alte obiecte ușoare) A face mișcări ca de dans (prin aer); a pluti ușor (în aer), săltând ca într-un dans. 2. tranz. 1) (anumite feluri de dans) A executa după tehnica și regulile specifice. ~ un vals. 2) (persoane, mai ales de sex feminin) A avea drept partener de dans. /<fr. danser

dans n. v. danț (= fr. danse).

dansà v. a dănțui.

danț n. joc, mișcare cadențată a corpului, cu pașii măsurați și obișnuit la sunetul muzicei: beții și danțuri și chiote voioase AL. [Cf. it. DANZA și nemț. TANZ].

*dans n., pl. urĭ (fr. danse, f.). Joc, mișcare cadențată și legănată a corpuluĭ după sunetu muziciĭ. – Vechi danț (d. it. danza, supt. infl. polonuluĭ taniec, tanca, rut. tancĭ).

*danséz v. intr. (fr. danser; d. vgerm. danson, a trage, adică „a trage un șir la dans”. Ngerm. tanzen [de unde pol. tancować, rut. tancĭuváti, ung. táncolni] pare a veni de pe fr. it. danzare). Joc, salt în cadență. V. tr. Execut mișcările unuĭ dans: a dansa un vals. Fac să danseze cu mine: a dansa o damă. – Vechi dănțuĭesc (după pol. și rut.). V. țopăĭ.

danț V. dans.

dans s. n., pl. dansuri

dansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dansez, 3 dansează; conj. prez. 1 sg. să dansez, 3 să danseze

dans s. n., pl. dansuri

dansa (a ~) vb., ind. prez. 3 dansează

dans s. n., pl. dansuri

dansa vb., ind. prez. 1 sg. dansez, 3 sg. și pl. dansează

dans.

dansez.

dans (dansuri), s. n. – Joc, mișcări ritmice ale corpului omenesc. – Var. danț (înv.). Fr. danse; var. cu fonetismul it. danza, cf. germ. Tanz. – Der. dansa, vb. din fr. danser; dansant, adj. (care poate fi dansat; urmat de dans); dansator, s. m. (om care dansează; balerin); dansatoare, s. f. (femeie care dansează; balerină); dănțui, vb. (a dansa); dănțuitor, s. m. (dansator; balerin); dănțuitoare, s. f. (dansatoare); dancing, s. n. (local unde se dansează), din engl. dancing, pronunțat dansing și vulg. danțing.

dans (< fr. danse, prin germ. Tanz), gen artistic constituit din mișcări variate, ritmice și expresive ale corpului omenesc, executate de regulă cu acompaniament* muzical. Originile d. coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în zilele noastre. La vechii greci d. făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială: d. războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc. La romani, d. ritual saltatio (degenerat odată cu decăderea Imperiului) avea de asemenea funcții invocatoare. În ev. med., cu toată tendința clerului de a menține funcția religioasă a d. influențele laice sunt din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. 13, când se impun în practica socială genuri diverse [denumite chorea (2), charola, carole*, danse, estampie, ductia, pastourelle* ș.a.], în afara unor alegorii și simboluri, ca o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului. Renașterea* adâncește acest proces; pașii simpli de până acum se dezvoltă, se combină, gesturile și mișcările se individualizează, apar forme noi, se creează succesiuni tipice (un d. lent, binar*, urmat de altul rapid, ternar*) care vor genera suita*, cristalizată în patru părți fixe: allemanda*, couranta*, sarabanda*, giga*. În vremea lui Bach, suita se executa independent și a jucat un rol important în dezvoltarea muzicii instr. Pe lângă cele patru d. de bază, se includ și altele – boureé*, gavota*, musette*, polacca*, menuetul* (foarte important, devenind parte constitutivă a simfoniei*), ciacona*, passacaglia* (variațiuni pe o temă* ostinato*, cu rol determinant în unele forme muzicale). Spre sfârșitul sec. 18, din Viena iradiază valsul*, d. derivat din Ländler*; tot atunci se impun d. ale altor popoare, ca mazurca*, polca*, boleroul*, jota*, fandango*, ceardașul* ș.a. care cuceresc toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și afirmarea școlilor naționale. La hotarul dintre sec. 19 și 20, se răspândesc d. de origine amer. ca tango*, samba, habanera*, charlestonul*, foxtrotul* etc., care poartă amprenta muzicii de jazz*, influențând creația unor compozitori moderni. Poporul român are d. de o deosebită bogăție și varietate, care se execută individual, sau în grup (perechi, linie, cerc), diferind de la regiune la regiune. Caracteristică este practica folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul și același d., ca și executarea pe aceeași melodie a mai multor d. Cele mai răspândite sunt hora (1), sârba, învârtita*, călușul* și multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, TV (v. joc). În creația muzicală românească, d. pop. au fost utilizate mai întâi în aranjamente*, rapsodii* instr., apoi au stat la baza unor prelucrări* mai complexe, mergând până la invenții melodico-ritmice sugerate de structurile tipice. D. românesc a pătruns nu numai în muzica de balet* a lui M. Jora, P. Constantinescu, Z. Vancea ș.a., ci și în creația corală*, camerală* și simfonică* a lui G. Enescu, M. Jora, M. Andricu, M. Negrea, P. Constantinescu, Th. Rogalski ș.a.

dans macabru, piesă instrumentală de caracter*, redând o atmosferă stranie, sinistră, obținută prin diferite efecte ritmico-melodice, armonice sau orchestrale. (Ex. celebre: D.m. de Listz, de Saint-Saëns).

danț 1. Denumire dată suitei ciclice de jocuri* populare, în Țara Oașului. Ea este alcătuită din trei părți (jocuri): „cu fete”, „feciori în roată” și „de-a-nvârtitu”; formația în care se joacă cunoaște multiple evoluții – coloană de perechi, cerc de bărbați, perechi în linie repartizate în spațiul de joc – de asemenea variază și priza între jucători. Ritmul este binar* sincopat „optime” ♪ „optime” ♪ „optime” iar mișcarea, deosebit de viguroasă, cu pași tropotiți, bătăi* de pinteni (pe sol și în aer) învârtituri, bătăi din palme, însoțite de „țipurituri” (strigături* cântate). 2. Denumire dată brâului* (tip brâu bătrân bănățean), în unele localități din Ținutul Pădurenilor (Hunedoara). 3. Danțu, varianta brâului carpatin (mocănesc) din Rășinari (Sibiu). 4. De d., d. sus, denumire sub care sunt cunoscute variante ale ardelenei (1) sincopate, în zona Vașcăului (Bihor).

a dansa la sentiment expr. a dansa lipiți unul de altul.

a face (pe cineva) un dans expr. a dansa (cu cineva).

a fi luat la dans expr. (intl.) a fi interogat, a fi luat la întrebări.

a lua la dans expr. (intl. – d. polițiști) a interoga, a lua la întrebări (un infractor).

salon de dans expr. (er.) spațiul dintre vulvă și anus.

DANS s. joc. (înv.) salt, săltare, săltătură. (Un ~ popular.)

DANSA vb. a juca, (pop.) a dănțui, a sălta, a sări, (peior.) a țopăi. (~ o sârbă).

DANS s. joc. (înv.) salt, săltare, săltătură. (Un ~ popular.)

DANSA vb. a juca, (pop.) a dănțui, a sălta, a sări, (peior.) a țopăi. (~ o sîrbă.)

DANS. Subst. Dans, danț (pop.), dănțuire (pop.), dănțuit, joc. Dans ritual, dans sacru, dans magic; dans popular; dans modern; dans de salon; dans de caracter; dans cu temă, dans tematic; dans clasic (academic). Balet. Arta dansului, arta baletului, coregrafie. Dansator, dănțuitor (pop.), jucător (pop.); baiaderă; girl; balerin, balerină, baletist, baletistă. Coregraf; maestru de balet; instructor de dans. Echipă de dansuri, ansamblu de dansuri, formație de dansuri. Seară de dans, serată dansantă, ceai dansant; bal. Dancing (rar); discotecă. Ansamblu de balet, trupă de balet; corp de balet. Adj. Coregrafic; dansant. Vb. A dansa, a dănțui (pop.), a juca (pop.), a țopăi (peior.), a executa un dans; a valsa. A invita la dans. A dansa (pe cineva). V. artă, artist, dansuri populare.

DANSURI POPULARE. Subst. Horă, joc, dans, dănțuire (pop.), dănțuit. Dansator; jucător (pop.), dănțuitor (pop.). Abrudeanca; alivenci (reg,)) alunea; aluneasca; alunelul; ardeleana; ariciul. Banul Mărăcine; bătuta; bărbuncul (înv. și reg.); breaza; brîul; brîulețul; cadîna verde; ca-la-ușa cortului; capra; călușul; călușarii, călușelul; cărășel; cățeaua; ceata; ciobănașul; ciuleandra; cîrligul; corăbiasca; dorul; drăgaica; fecioreasca; geamparale; hațegana; hodoroaga; hora miresii; învîrtita; jiana, jieneasca; mărunta; mocanca, mocăneasca; nuneasca; pambrîul; păpușeasca, pătulul; perinița; pestelcuța; pipărușul; priboiul; pristanda; pristoleanca; purtata; războiul; rîureana; romanul; rustemul; săbărelul; sălcioara; siminicul; sîrba; slănicul; someșana; sultănica; tanganica; tîrna, tîrnoveana; trocăreasa; tropotitura, trapca, tropoțica; țărăncuța; țiitura, țuțăneasca, țuțuiana, țuțuneasca; voiniceasca; zoralia. Vb. A ieși la joc, a ieși la horă; a se prinde în horă, a intra în joc; a dansa, a dănțui (pop.), a juca, a țopăi (peior.), a hori. A invita la dans. A dansa (pe cineva), a juca (pe cineva). V. artă, dans.

Nous dansons sur un volcan (fr. „Dansăm pe un vulcan” ) – În anul 1830, datorită măsurilor reacționare ale regelui Carol al X-lea și ale guvernului său, situația internă în Franța era dintre ele mai încordate. În luna iulie din acel an a și izbucnit revoluția. Cu puțin înainte (la 31 mai 1830), ducele dOrleans dădea la Palais Royal un bal fastuos în onoarea regelui Neapolelui, venit în vizită la Paris. În palat era petrecere mare. Afară poporul era în fierbere și mai mare. La un moment dat, cînd începu iar dansul, unul dintre invitați, scriitorul Achille Salvandy, trecînd pe lîngă ducele amfitrion, îi spuse, făcînd un joc de cuvinte (ca aluzie la regele Neapolelui și la Vezuviul care e în fața Neapolelui): „E o serbare curat napolitană: dansăm pe un vulcan”. Vorbele lui, reușind prin această figură de stil să rezume atît de bine momentul de atunci din Franța, au lansat expresia care și astăzi e folosită pentru a semnala o primejdie, o situație care amenință siguranța cuiva. IST.

danț, danțuri, s.n. – (pop.) Dans, joc. – Cf. germ. Tanz „dans” (DEX, MDA), cf. it. danza „dans” (Șăineanu).