12 definiții pentru damblagiu davlagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAMBLAGÍU, -ÍE, damblagii, s. m. și f. 1. (Pop.) Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu.

damblagiu, ~ie [At: ALECSANDRI, T. 948 / V: davl~ / Pl: ~ii / E: dambla + -giu] 1-2 smf, a (Pop) (Om) paralitic. 3 (Îvr) Care diminuează vigoarea fizică a organismului. 4 a (Îvr) Care moleșește. 5 smf (Fam; dep) Persoană care prezintă unele slăbiciuni de caracter sau manii. 6 smf (Fam; dep) Om beat. 7 a (Fam) Ahtiat după ceva.

DAMBLAGÍU, -ÍE, damblagii, s. m. și f. 1. Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu.

DAMBLAGÍU, damblagii, s. m. Persoană atinsă de dambla; paralitic. Se sufoca și îi tremurau mîinile ca la un damblagiu. BART, E. 204.

DAMBLAGÍU ~i m. pop. Persoană care suferă de dambla; paralitic. /dambla + suf. ~giu

damblagíŭ, -gĭoáĭcă s. Rar. Azĭ. Paralitic. Fig. Iron. Prost: mă damblagiule!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!damblagíu (pop., fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. damblagíe, pl. m. și f. damblagíi

damblagíu s. m., pl. damblagíi, art. damblagíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DAMBLAGÍU adj., s. v. apoplectic, paralitic.

damblagiu adj., s. v. APOPLECTIC. PARALITIC.

Intrare: damblagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • damblagiu
  • damblagiul
  • damblagiu‑
plural
  • damblagii
  • damblagiii
genitiv-dativ singular
  • damblagiu
  • damblagiului
plural
  • damblagii
  • damblagiilor
vocativ singular
  • damblagiule
plural
  • damblagiilor
davlagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

damblagiu, -ie damblagie davlagiu davlagie

etimologie:

  • Dambla + sufix -giu.
    surse: DEX '98 DEX '09