damblagiu, ~ie [At: ALECSANDRI, T. 948 / V: davl~ / Pl: ~ii / E: dambla + -giu] 1-2 smf, a (Pop) (Om) paralitic. 3 (Îvr) Care diminuează vigoarea fizică a organismului. 4 a (Îvr) Care moleșește. 5 smf (Fam; dep) Persoană care prezintă unele slăbiciuni de caracter sau manii. 6 smf (Fam; dep) Om beat. 7 a (Fam) Ahtiat după ceva.