23 de definiții pentru damă (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dámă2 sf [At: PONI, CH. 219 / Pl: -me / E: ger Damm] 1 (Nav) Scobitură în copastia unei ambarcații pe care se sprijină manșonul vâslei. 2 (Chm; îvr) Piesă de fontă care închide ușa creuzetului în marile topitorii.

dámă1 sf ֺFN 85 / Pl: ~me, (înv) dămi / E: fr dame] 1 (Asr) Femeie. 2 (Asr) Doamnă. 3 (Îla) De ~ Pentru femei Si: femeiesc. 4 (Spc; înv) Soție. 5 (Înv; îs) ~ de onoare, rar ~ de palat, ~ de cinste Femeie (din aristocrație) care se află în serviciul unei prințese, al unei regine etc. 6 (Îs) ~ de companie Femeie angajată pentru a însoți sau a se ocupa de o persoană în vârstă, mai ales cu scopul de a o distra. 7 (Înv) Iubită. 8 (Șîs ~ de consum sau iuz, ~ publică) Prostituată. 9 (La jocul de cărți; adesea urmat de determinări) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei. 10 Piesă principală la jocul de șah care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă, cât și în diagonală Si: regină. 11 (Mpl; înv; îcs) Joc de ~me Joc alcătuit din puluri albe și negre care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah. 12 (Pre) Pul. 13 (Buc; pan) Model în țesătura unui covor care constă într-un desen geometric, realizat în două culori, asemănător tablei de șah.

DÁMĂ, dame, s. f. I. 1. (Înv.) Doamnă, cucoană. ◊ Loc. adj. De damă = femeiesc. 2. (Depr.) Femeie de moravuri ușoare; prostituată. II. 1. (La jocul de cărți) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei. 2. (La jocul de șah) Regină. 3. (La pl.) Joc alcătuit din puluri albe și negre, care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah. III. Scobitură în bordura unei ambarcațiuni, care sprijină manșonul vâslei. – Din fr. dame, it. dama.

DÁMĂ, dame, s. f. I. 1. (Înv.) Doamnă, cucoană. ◊ Loc. adj. De damă = femeiesc. 2. Femeie cu moravuri ușoare; prostituată. II. 1. (La jocul de cărți) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei. 2. (La jocul de șah) Regină. 3. (La pl.) Joc alcătuit din puluri albe și negre, care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah. III. Scobitură în bordura unei ambarcații, în care se sprijină manșonul vâslei. – Din fr. dame, it. dama.

DÁMĂ, dame, s. f. I. (Astăzi rar, de obicei arhaizant sau ironic) 1. Doamnă, cucoană. Regret, conițele mele, că trebuie să mă văd jignit de dame atît de fine. DUMITRIU, B. F. 38. C. Negruzzi ne spune că damelor le era rușine să știe bine romînește și, ca să dovedească neștiința limbii romîne, pronunțau: «mozicule», «nu stiu», «zos». IBRĂILEANU, SP. CR. 74. Cu multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, care merg pînă la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame. CARAGIALE, O. II 160. ◊ Damă de companie = femeie angajată în familiile burgheze ca să îngrijească de o persoană bătrînă sau bolnavă sau să-i țină de urît. Acum nu mai cad, pentru că merg totdeauna întovărășită de dama mea de compsnie. CAMIL PETRESCU, T. III 196. ◊ Loc. adj. De damă = femeiesc. Pantofi de damă. ♦ Soție. Te îmbrățișez din tot sufletul, alăturînd pentru dama ta resprectele mele. GHICA, A. 599. 2. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Mai lasă-le dracului damele alea. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. II. 1. (La jocul de cărți, de obicei urmat de determinări) Fiecare din cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei. Baba trase din brîu cărți soioase și rupte la colțuri... Dădu Vitoriei dama de cupă, ca s-o menească încet deasupra buzelor. SADOVEANU, B. 51. 2. (La jocul de șah) Regină. 3. (La pl.) Joc la care se folosesc pioni sau discuri, unele albe, altele negre, pe o tablă ca cea de șah.

dámă (carte de joc, piesă de joc, scobitură la o ambarcațiune, doamnă, prostituată) s. f., g.-d. art. dámei; pl. dáme

dámă s. f., g.-d. art. dámei; pl. dáme

DÁMĂ s. 1. (SPORT) regină. (~ la jocul de șah.) 2. regină, (înv.) crăiasă, crăiță. (~ de pică, la jocul de cărți.)

DÁMĂ s. v. cocotă, cucoană, curvă, doamnă, femeie de stradă, madam, nevastă, prostituată, soție, târfă.

DÁMĂ s.f. I. (Rar) 1. Doamnă, cucoană. ◊ De damă = femeiesc. 2. Femeie de moravuri ușoare, prostituată. II. 1. Carte de joc pe care este desenată figura unei femei. 2. Regină (la jocul de șah). 3. (La pl.) Joc practicat pe o tablă ca cea de șah și la care se folosesc pioni sau discuri albe și negre. III. Scobitură în copastia unei ambarcații, în care se sprijină manșonul ramei. [< fr. dame, it. dama].

DÁMĂ s. f. I. 1. doamnă, cucoană. ♦ de ~ = femeiesc. 2. femeie de moravuri ușoare, prostituată. II. 1. carte de joc pe care este desenată figura unei femei. 2. (la jocul de șah) regină. 3. (pl.) joc practicat pe o tablă ca cea de șah cu pioni sau discuri albe și negre. III. scobitură în copastia unei ambarcații, în care se sprijină manșonul ramei. (< fr. dame, it. dama)

dámă (dáme), s. f.1. Doamnă, cucoană. – 2. Femeie stricată. – 3. Regină, la cărțile de joc. – 4. Joc cu puluri albe și negre care se mută pe o tablă asemănătoare cu cea de șah. Fr. dame.Der. (vulg.) dameză, s. f. (femeie stricată), ca amure(a)ză; damicelă, s. f. (fam., domnișoară), din it. damigella; damist, s. m. (Arg., persoană care frecventează bordelurile); madamă, s. f. (dădacă străină; femeie de serviciu în baruri și hoteluri; femeie de condiție inferioară), din fr. madame (nu trebuie să se confunde cu madam, formulă de adresare care se dă uneori în conversație, și care nu are nuanță depreciativă). Se știe că, după Corominas, I, 378, sensul 4 al lui damă provine, în realitate de la numele Damasco.

DÁMĂ ~e f. 1) înv. Femeie (de obicei de la oraș) aparținând păturilor privilegiate; cucoană. * De ~ femeiesc; pentru femei. 2) Parteneră de dans. 3) peior. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. 4) (la jocul de cărți) Carte pe care este înfățișată figura unei femei. ~ de pică. 5) (la jocul de șah) Piesă centrală ca importanță (a doua după rege); regină. ◊ Joc de ~e joc cu fise speciale albe și negre desfășurat pe o tablă asemănătoare cu cea de șah. /<fr. dame, it. dama

damă f. 1. doamnă; 2. figură în jocul de cărți; 3. pl. un fel de joc în șah.

*dámă f., pl. e (fr. dame, d. lat. dómina, doamnă). Titlu dat uneĭ femeĭ de condițiune, chear nemăritate, dar nu uzitat la vocativ, nicĭ unit cu numele de familie: doamna cutare e o doamnă cultă. La dans, femeĭe în opoz. cu cavaler. O figură la cărțile de joc. A doŭa piesă la jocu de șah. Un joc pe damier. V. companíe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÁMĂ s. 1. (SPORT) regină. (~ la jocul de șah.) 2. regină, (înv.) crăiásă, crăíță. (~ la jocul de cărți.)

dámă s. v. COCOTĂ. CUCOANĂ. CURVĂ. DOAMNĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MADAM. NEVASTĂ. PROSTITUATĂ. SOȚIE. TÎRFĂ.

Intrare: damă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular da dama
plural dame damele
genitiv-dativ singular dame damei
plural dame damelor
vocativ singular
plural