opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

DAJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

DAJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

dajnic, ~ă [At: CORESI, L. 266/12 / V: ~jdnic, dașnic, dejdnic / Pl: ~ici, ~ice / E: dajdie + -nic] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care are o datorie materială sau morală. 3-4 smf, a (Persoană) care plătea impozit în bani sau în natură Si: contribuabil, (înv) birnic, (îvr) dajd. 5-6 sm, a (Persoană sau colectivitate) care plătește tribut. 7 a (D. obiecte, produse) Care trebuie să fie dat. corectat(ă)

DAJNIC adj. și sm. Supus la bir, care plătește dăjdii, contribuabil: aveau și privilegiul de a scuti un număr de ~i (I.-GH.).

DAJNIC, -Ă, dajnici, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care plătește dajdie; contribuabil, birnic. Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38.

DAJNIC ~ci m. înv. Persoană obligată să plătească dajdie. /dajdie + suf. ~nic

dajnic a. contribuabil: săteni dajnici.

dájnic m. (din. dajdnic, d. dajdie). Care plătește dajdie, birnic.

dajdnic a, sm vz dajnic

dașnic, ~ă smf, a vz dajnic

dejdnic a, smf vz dajnic corectat(ă)

Ortografice DOOM

dajnic (înv.) adj. m., s. m., pl. dajnici; adj. f., s. f. dajnică, pl. dajnice

dajnic adj. m., s. m., pl. dajnici; adj. f., s. f. dajnică, pl. dajnice

dajnic adj. m., s. m., pl. dajnici; f. sg. dajnică, pl. dajnice

Sinonime

DAJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.

dajnic s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL.

Intrare: dajnic (adj.)
dajnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dajnic
  • dajnicul
  • dajnicu‑
  • dajnică
  • dajnica
plural
  • dajnici
  • dajnicii
  • dajnice
  • dajnicele
genitiv-dativ singular
  • dajnic
  • dajnicului
  • dajnice
  • dajnicei
plural
  • dajnici
  • dajnicilor
  • dajnice
  • dajnicelor
vocativ singular — —
plural — —
dejdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dajdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dajnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dajnic
  • dajnicul
  • dajnicu‑
plural
  • dajnici
  • dajnicii
genitiv-dativ singular
  • dajnic
  • dajnicului
plural
  • dajnici
  • dajnicilor
vocativ singular
  • dajnicule
  • dajnice
plural
  • dajnicilor
dașnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dajnic, dajnicisubstantiv masculin
dajnică, dajnicesubstantiv feminin
dajnic, dajnicăadjectiv

  • 1. învechit (Persoană) care plătea dajdie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: birnic contribuabil
    • format_quote Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38. DLRLC
etimologie:
  • Dajdie + -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.