2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.

dajnic, ~ă [At: CORESI, L. 266/12 / V: ~jdnic, dașnic, dejdnic / Pl: ~ici, ~ice / E: dajdie + -nic] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care are o datorie materială sau morală. 3-4 smf, a (Persoană) care plătea impozit în bani sau în natură Si: contribuabil, (înv) birnic, (îvr) dajd. 5-6 sm, a (Persoană sau colectivitate) care plătește tribut. 7 a (D. obiecte, produse) Care trebuie să fie dat. corectată

DÁJNIC, -Ă, dajnici, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care plătește dajdie; contribuabil, birnic. Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38.

DÁJNIC ~ci m. înv. Persoană obligată să plătească dajdie. /dajdie + suf. ~nic

dajnic a. contribuabil: săteni dajnici.

dájnic m. (din. dajdnic, d. dajdie). Care plătește dajdie, birnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; adj. f., s. f. dájnică, pl. dájnice

dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; f. sg. dájnică, pl. dájnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÁJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.

dajnic s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL.

Intrare: dajnic (adj.)
dajnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dajnic
  • dajnicul
  • dajnicu‑
  • dajnică
  • dajnica
plural
  • dajnici
  • dajnicii
  • dajnice
  • dajnicele
genitiv-dativ singular
  • dajnic
  • dajnicului
  • dajnice
  • dajnicei
plural
  • dajnici
  • dajnicilor
  • dajnice
  • dajnicelor
vocativ singular
plural
dejdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dajdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dajnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dajnic
  • dajnicul
  • dajnicu‑
plural
  • dajnici
  • dajnicii
genitiv-dativ singular
  • dajnic
  • dajnicului
plural
  • dajnici
  • dajnicilor
vocativ singular
  • dajnicule
  • dajnice
plural
  • dajnicilor
dașnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dajnic, -ă dajnică dașnic dejdnic dajdnic

etimologie:

  • Dajdie + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09