8 definiții pentru daiboj

daibój sn [At: BUL. FIL. IV, 170 / V: ~ă sf/ Pl: ~i / E: bg даиодоже] 1-2 (Fam; îlav) Pe ~ Gratuit. 3-4 (Fam; îal) Pe nimica toată. 5 (Fam; îe) A umbla cu ~ul (sau daibojă) A cere de pomană. 6 (Fam; îae) A trăi din mila altora. 7 (Reg; îe) A fi-n ~i A fi bine dispus.

DAIBÓJ s. n. (Fam.; în expr.) Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. – Din bg. daj bože.

DAIBÓJ s. n. (Fam.; în expr.) Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. – Din bg. daj bože.

DAIBÓJ s. n. (Argou, numai în expr.) Pe daiboj = pe gratis, pe nimica toată, degeaba. Mi-am luat lumea în cap de sărăcie, de ședere fără muncă, de muncă pe daiboj. PAS, L. I 146. ◊ Expr. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla după cerșit. – Pronunțat: dai-.

daibój (fam., în expr.) (dai-) s. n.

daibój adv. – În expresia pe daiboj „gratis”. Bg., rus. daj bože „deie Domnul” (Iordan, BF, IV, 170), cf. sb. dabogme „gratis”. Cuvînt argotic. – Der. daiboji, vb. (a vorbi aiurea, a bate cîmpii); daibojeală, s. f. (vorbe fără rost).

DAIBÓJ m. pop. fam.: Pe ~ fără plată; pe degeaba. A umbla cu ~ul a cerși; a umbla cu cerutul. /< bulg. daj bože

Intrare: daiboj
Surse flexiune: DOR