3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DACTÍL, dactili, s. m. (În metrică modernă) Picior de vers format dintr-o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate; (în metrica greco-latină) picior compus din trei silabe, prima lungă și celelalte două scurte. [Pl. și: (n.) dactile] – Din fr. dactyle, lat. dactylus.

DACTÍL, dactili, s. m. (În metrică modernă) Picior de vers format dintr-o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate; (în metrica greco-latină) picior compus din trei silabe, prima lungă și celelalte două scurte. [Pl. și: (n.) dactile] – Din fr. dactyle, lat. dactylus.

dactil2- [At: DN3 / V: ~lo- / E: ns cf gr δακτύλος] Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația 1 În legătură cu degetele. 2 Deget. 3 În legătură cu mașina de scris.

dactil1 sm [At: MACARIE1, GRAM. 134/20 / V: (înv) ~os / Pl: ~i, (înv) ~e sn / E: fr dactyle, lat dactylus] 1 (În metrica modernă) Picior de vers format dintr-o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate Si: deget. 2 (În metrica greco-latină) Picior de vers format din trei silabe, prima scurtă urmată de două lungi. 3 (Îvr) Deget. 4 (Îvr; spc) Unitate de măsură echivalentă cu lungimea unui deget.

DACTÍL, dactili, s. m. 1. (În metrica modernă) Picior de trei silabe, dintre care întîia este accentuată, iar celelalte două neaccentuate, ceea ce dă versului un ritm descendent. Versuri scrise în dactili. ▭ (În forma de pl. dactile) De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. 2. (În metrica greco-latină) Picior compus din trei silabe, dintre care prima este lungă, iar celelalte două scurte. – Pl. și: (s. n.) dactile.

DACTÍL s.m. Picior de vers format dintr-o silabă accentuată, urmată de două silabe neaccentuate; picior de vers greco-latin format dintr-o silabă lungă, urmată de două silabe scurte. // (Și în forma dactilo-) Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația „în legătură cu degetele”, „deget”; „în legătură cu mașina de scris”. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. dactylus, gr. daktylos, cf. fr. dactyle].

DACTÍL ~i m. 1) (în versificația antică) Picior de vers format dintr-o silabă lungă și două scurte. 2) (în versificația modernă) Picior de vers format dintr-o silabă accentuată, urmată de două neaccentuate. /<fr. dactyle, lat. dactylus.

dactil n. picior de vers greco-latin, format dintr’o silabă lungă urmată de două scurte: iambii suitori, troheii, săltărețele dactile EM.

*dáctil n., pl. e (vgr. dáktylos, deget). Proz. Picĭor din versurile Grecilor și Romanilor, compus dintr’o silabă lungă și doŭă scurte (ca în dûcĕrĕ), și numit așa pin comparațiune cu degetu, care are o falangă mare și doŭă micĭ. – Și dactíl (după fr. dactyle) și rar masc.

dactílo1 [At: ALAS 844 XVII, 1937, 17/4 / Pl: (1) ~le, (2) ~ / E: fr dactylo] 1 sf (Rar) Dactilografă (1). 2 sn (Iuz) Dactilografiat1. modificată

DACTIL2(O)-, -dactíl, -dactilíe, elem. „deget”, „mașină de scris”. (cf. fr. dactyl/o/-, -dactyle, -dactylie, cf. lat. dactylus, gr. daktylos)

DACTÍLO adj. inv. (fam.) dactilografiat. (< fr. dactylo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dactil (< gr. δάϰτυλος [daktylos], „deget”), picior (1) metric format dintr-o silabă lungă urmată de două scurte: -UU. Își trage numele de la analogia cu cele trei falange ale degetului (una mai lungă și două mai scurte). În versurile dactilice, unitatea metrică coincide cu piciorul (și nu cu dipodia*, ca în versurile iambice*, trohaice* sau anapestice*).

arată toate definițiile

Intrare: dactil (subst.)
dactil1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dactil
  • dactilul
  • dactilu‑
plural
  • dactili
  • dactilii
genitiv-dativ singular
  • dactil
  • dactilului
plural
  • dactili
  • dactililor
vocativ singular
plural
dactil2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dactil
  • dactilul
  • dactilu‑
plural
  • dactile
  • dactilele
genitiv-dativ singular
  • dactil
  • dactilului
plural
  • dactile
  • dactilelor
vocativ singular
plural
dactilos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dactil (suf.)
dactil4 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • dactil
Intrare: dactil(o)
dactilo
prefix (I7-P)
  • dactilo
dactil3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • dactil
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dactil (subst.) dactilos

  • 1. (În metrică modernă) Picior de vers format dintr-o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Versuri scrise în dactili.
      surse: DLRLC
    • De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
  • 2. (În metrica greco-latină) Picior compus din trei silabe, prima lungă și celelalte două scurte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

dactil(o) dactilo dactil

  • 1. Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația „în legătură cu degetele”, „deget”; „în legătură cu mașina de scris”.
    surse: DN

etimologie: