13 definiții pentru dacic dachic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.

DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.

dacic, ~ă a [At: CALENDAR (1808), 14/5 / V: (înv) ~chic / Pl: ~ici, ~ice / E: dac1 + -ic] 1-4 Dac1 (7-10). 5 Dac1 (4). 6 (Îs) Climat ~ Climat danubian.

DÁCIC, -Ă, dacici, -e, adj. Dac. [Columna lui Traian], imagine încă vie a războaielor dacice. ODOBESCU, S. III 68.

DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)

DÁCIC ~că (~ci, ~ce) v. DAC1. /<lat. dacicus

dacic a. privitor la Daci: răsboiul dacic.

*dácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dácic adj. m., pl. dácici; f. dácică, pl. dácice

dácic adj. m., pl. dácici; f. sg. dácică, pl. dácice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DACIC adj. dac, get, getic. (Triburi ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÁCIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține dacilor sau Daciei, privitor la daci sau la Dacia; dac (2).

Intrare: dacic
dacic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dacic
  • dacicul
  • dacicu‑
  • dacică
  • dacica
plural
  • dacici
  • dacicii
  • dacice
  • dacicele
genitiv-dativ singular
  • dacic
  • dacicului
  • dacice
  • dacicei
plural
  • dacici
  • dacicilor
  • dacice
  • dacicelor
vocativ singular
plural
dachic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dacic dachic

etimologie: