2 intrări

13 definiții

dăolí1 vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolésc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.

dăulí (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 dăuleáscă

dăulí vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăuleáscă

DĂULÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dăulí vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

dăulí, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).

dăulí, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca„.

Intrare: dăuli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăoli dăolire dăolit dăolind singular plural
dăolește dăoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dăolesc (să) dăolesc dăoleam dăolii dăolisem
a II-a (tu) dăolești (să) dăolești dăoleai dăoliși dăoliseși
a III-a (el, ea) dăolește (să) dăolească dăolea dăoli dăolise
plural I (noi) dăolim (să) dăolim dăoleam dăolirăm dăoliserăm, dăolisem*
a II-a (voi) dăoliți (să) dăoliți dăoleați dăolirăți dăoliserăți, dăoliseți*
a III-a (ei, ele) dăolesc (să) dăolească dăoleau dăoli dăoliseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăuli dăulire dăulit dăulind singular plural
dăulește dăuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dăulesc (să) dăulesc dăuleam dăulii dăulisem
a II-a (tu) dăulești (să) dăulești dăuleai dăuliși dăuliseși
a III-a (el, ea) dăulește (să) dăulească dăulea dăuli dăulise
plural I (noi) dăulim (să) dăulim dăuleam dăulirăm dăuliserăm, dăulisem*
a II-a (voi) dăuliți (să) dăuliți dăuleați dăulirăți dăuliserăți, dăuliseți*
a III-a (ei, ele) dăulesc (să) dăulească dăuleau dăuli dăuliseră
Intrare: dăolire
dăolire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăolire dăolirea
plural dăoliri dăolirile
genitiv-dativ singular dăoliri dăolirii
plural dăoliri dăolirilor
vocativ singular
plural
dăulire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăulire dăulirea
plural dăuliri dăulirile
genitiv-dativ singular dăuliri dăulirii
plural dăuliri dăulirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dăuli dăolire dăolit dăulire dăulit dăoli

etimologie: